Clipuri cu celulită

4 mai 2006   Tema săptămînii

În România, industria muzicală bate pasul pe loc în ceea ce priveşte producţia de videoclip. Se nasc şi apar pe piaţă zeci de trupe, solişti şi soliste, însă nimeni n-are inteligenţa de a investi într-un clip original şi cu atitudine. Indiferent de buget, la un videoclip turnat la noi se vede lipsa de idei şi/sau teama de cenzura CNA-ului. Dacă afară Aphex Twin, cu horror-violentul "Come to daddy", îngrozea lumea şi era cenzurat sau de-a dreptul interzis, în România, Loredana primea primul şi singurul cap în gură civilizat văzut vreodată în vreun clip. Gestul, comis de Flooriiin Călinescuuu, a asigurat faima piesei "Femeia ta", altfel prin nimic notabilă. Extravaganţele Loredanei au continuat, dar fără să atingă vreodată măcar genunchiul Madonnei. Care, e drept, a lăsat-o şi ea mai moale, fiindcă - vedeţi - dacă în "Like a prayer" mergea la rugăciune îmbrăcată de bordel, în "Erotica" biciuia cu sîrg bărbaţi în costume de piele, iar acum vreo doi ani se săruta cu Britney Spears, acum de-abia ce mai dansează în chiloţei de balet! Pînă să ajungă să rîdă de-a binelea de golurile conceptuale ce stăpînesc creaţia feminelor de pe la noi, dar şi de aiurea, islandeza Björk ar chicoti la vederea blugilor decupaţi la spate... Björk, care şi cînd se îmbracă o face controversat - vă mai amintiţi de rochia-lebădă inspirată de tabloul lui Dalí? -, îşi arată în "Pagan Poetry" aproape în întregime lucrarea Domnului, acoperită pe ici pe colo de nişte perle cusute, confortabil, direct pe piele. Sau poate ar strîmba din nas dacă şi-ar vedea clipul "All is full of love" copiat jalnic de Uni-K; dar cu plagiatul este altă poveste şi, în cazul de faţă, nu putem decît să remarcăm că şi atunci cînd preluăm idei o facem ieftin şi prost. Lolitele de la Tatu n-au clarificat nici pînă acum problema identităţii lor sexuale. Unii zic că sărutul lor pasional din "All about us" ar fi fost doar strategie de marketing, dar aşa au ajuns ele să dezamăgească live pînă şi pe scena Cerbului de Aur, de faimoase ce-au devenit. Între timp, româncele de la Laguna s-au dezbrăcat puţin în zăpadă şi au făcut o baie în lapte, dar opinia publică n-a fost prea scandalizată, iar CNA-ul abia a ridicat puţin dintr-o sprînceană, că ce-i frumos şi lui Dumnezeu îi place, cine eşti dumneata, Ralu Filip? Ei bine, este cel care s-a opus prezenţei Paraziţilor în show-uri televizate, vîrful războielii fiind atins în prima ediţie Big Brother, cînd Prima şi-a luat o amendă usturătoare pentru că le-a făcut o bucurie concurenţilor, aducîndu-i în direct în casă pe Cheloo şi Ombladon. Paraziţii nu s-au lăsat cu una, cu două, continuînd să lanseze clip după clip, în care şi cele mai nevinovate scene de cafteală erau acoperite de cartonul "cenzurat". N-au rezistat, totuşi, şi au distribuit două păpuşi de cîrpă moartă în rolul nefericitelor de la André, iar pe Andrei Gheorghe în rolul lui Iisus. Ambele clipuri au fost cenzurate. Cînd te gîndeşti că la brother-ii noştri din Americi doar pornografia curată a reuşit să interzică videoclipurile unor Snoop Doggie Dog, Dr. Dre şi DMX, mai că ţi se par nedreptăţiţi dîmboviţenii Paraziţi. De 11 ani, cei care susţin că "alcoolul este viaţa" şi că femeile sînt "venerabile caterinci genetice" întreţin o luptă încordată cu organul de cenzură, fiind punctul de maxim interes şi emoţie al transmisiilor MTV România, cópii locale şi palide ale evenimentelor de talie (vest)europeană organizate de postul-mamă. Nici la categoria rock nu stăm pe rozele controversei. Dacă la Metallica, Korn sau Rolling Stones gem cadrele de mulţimea sticlelor de băutură şi a ţigărilor care se fumează într-un fel sau altul sau se rup paturile sub persoane de acelaşi sex, surprinse în timpul unor activităţi necreştine, la noi abia dacă mai varsă unul un pahar într-o crîşmă, în vreme ce ţigara zace în scrumieră (Cargo, "Ploaia"), iar protagoniştii hetero se aleargă candid prin ploaie, riscînd, cel mult, o răceală. Luaţi-vă, aşadar, adio de la fantezia de a vedea machiaje sinistre sau măcar un colţişor din pielea lui Bitman sau Minculescu, fiindcă n-au nebunia unor Iggy Pop, Ozzy sau Manson. Şi a trecut şi vremea în care ar fi putut să arate ca Sebastian Bach. Pe la sfîrşitul anilor '90, doar Viţa de Vie şi Voltaj s-au putut mîndri cu videoclipuri cenzurate, "Basul şi cu toba mare", respectiv "Ban de ban", unul pentru violenţa imaginii, celălalt pentru cîteva cadre cu dudui în dresuri la un bar de striptease. Iar asta la ani buni după ce Alicia Silverstone şi Liv Tyler alergau goale pe cîmpul Aerosmith... Iar ăla cu gura mare era tat-su! În videoclipurile româneşti lumea rămîne încremenită în proiect, între o privire şi o strîngere de mînă, un decolteu puţin mai adînc şi o fustă cît permite celulita, fără să vrea să vadă sau să ştie altceva în afară de rime prost alcătuite şi linii melodice sărace. În lipsa unei dimensiuni artistice veritabile, valoarea clipurilor româneşti rămîne una ieftin comercială.

Mai multe