„Climato-scepticism”?
„Îndoiala” este forța motrice a cercetării științifice, prin urmare este esențială pentru progresul climatologiei. Ca toți oamenii de știință, climatologii întreprind să cerceteze cînd se îndoiesc de anumite zone ale cunoașterii din propria disciplină. „Scepticismul” îi provoacă să își chestioneze necontenit cîmpul de studiu pentru noi răspunsuri și soluții. Inclusiv etimologia scoate în evidență afinitatea scepticilor pentru cercetare, grecescul skeptios înseamnînd „căutător”.
Numindu-i „climato-sceptici” pe cei care, în arena mediatică și politică, neagă fățiș schimbările climatice cauzate de activitățile umane comitem o eroare intelectuală. Fiindcă scepticismul și negarea realității sînt două postúri complet diferite. Acești cetățeni își etalează în societate propriile convingeri, apoi resping a priori dovezile științifice copleșitoare care intră în conflict cu ele. Nu acceptă examinarea critică și validarea concluziilor de către comunitatea științifică competentă. Adică refuză „scepticismul organizat” (Robert K. Merton) – principiu fundamental pentru cercetarea științifică.
Prin asocierea improprie cu scepticismul, acordăm acestor cetățeni o aură științifică complet nemeritată și, implicit, un avantaj în bătălia ideilor. Or, obiectivul lor nu este cunoașterea științifică dezinteresată, ci stoparea sau cel puțin întîrzierea deciziilor necesare pentru combaterea promptă și eficace a schimbărilor climatice. Deci miza acestor falși sceptici nu este științifică, ci politică și economică.
În general, acești cetățeni se recunosc „climato-sceptici”, chiar se autointitulează așa. Pentru a combate uzurparea semantică, propun să le spunem pe adevăratul lor nume, adică „negaționiști climatici”.
Să vedem ce zice „cel mai celebru climato-sceptic” – așa este prezentat Donald Trump în mass-media internaționale și naționale. De peste un deceniu, „ciripește” pe Twitter că „încălzirea globală este o farsă totală și foarte costisitoare”. Că înșelătoria „a fost creată de și pentru chinezi, pentru a face necompetitivă industria americană”. Că nimeni nu poate cere comunității științifice să confirme realitatea pretinselor schimbări climatice fiindcă „există oameni de știință de ambele părți”.
Nu, domnule președinte, nu mai există de mult oameni de știință de ambele părți. Deja acum mai bine de trei decenii, o largă majoritate a climatologilor recunoșteau că încălzirea globală antropică este realitate. Ulterior, cercetarea climatologică a adunat dovezi copleșitoare cu privire la acest fenomen. Studii care au analizat un corpus științific impresionant (zeci de mii de articole de climatologie publicate de-a lungul anilor în reviste științifice cu comitet de lectură) arată cum s-a format consensul științific. Acesta a atins 97% din climatologi la mijlocul deceniului trecut, ajungînd „la limita unanimității” în ultimii ani (Powell, James, 2019, „Scientists Reach 100% Consensus on Anthropogenic Global Warming”).
În timp, discursul negaționiștilor climatici s-a diversificat. Acum trei decenii, cînd procesul de încălzire nu era atît de avansat, repetau la unison: „Clima nu se schimbă”. După ce temperaturile au crescut incontestabil deceniu după deceniu, o parte semnificativă a negaționiștilor au trecut la versiunea: „Clima se schimbă, ca întotdeauna”. A se înțelege că încălzirea există, dar are „cauze naturale”. Deci nu emisiile de gaze cu efect de seră generate de activitățile umane.
Iată cum se prezintă această versiune de negaționism la alt așa-zis „climato-sceptic”. Vladimir Putin susține că „nimeni nu cunoaște cauzele schimbărilor climatice globale”. Acest lucru deoarece „este foarte dificil, dacă nu imposibil, să evaluăm influența umanității contemporane”. Pătruns de cunoaștere științifică, președintele rus explică: „Știm că Pămîntul nostru a cunoscut perioade de încălzire și răcire, iar acest lucru poate depinde de procesele din univers. O mică modificare a unghiului de rotație în jurul Soarelui poate duce la schimbări serioase ale climei planetei” (discurs din 2019).
O anchetă de mare amploare realizată de Ipsos (în 30 de țări de pe cinci continente, reprezentînd 2/3 din populația lumii) ne arată că în ultimii patru ani procentul cetățenilor care aderă la versiunea „nu există schimbări climatice” a crescut ușor, de la 8% (2019) la 9% (2022). În același interval, procentul celor care aderă la versiunea „există schimbări climatice, dar nu au cauze umane” nu doar că este semnificativ mai mare, dar a crescut rapid: de la 23% (2019) la 28% (2022). Reunite, cele două versiuni de negaționism climatic reprezintă astăzi nu mai puțin de 37% din populația mondială. Să fie oare Europa mai „educată” climatic? Nu, situația pe continentul nostru este chiar mai gravă. Negaționiștii sînt în Franța 37%, Germania 40%, Suedia 40%, Belgia 41%, Polonia 41%, Norvegia 48%. Ancheta nu include România.
În concluzie, discursul negaționiștilor climatici s-a alambicat. Nucleul celor care rămîn fideli „negaționismului complotist” (versiunea Trump, „gen”) este astăzi relativ mai restrîns. Din perspectiva acestor cetățeni nu există încălzire globală, deci întreaga comunitate mondială a climatologilor continuă să fie „manipulată” cumplit și iremediabil (de ONU, China, Vatican etc.).
Însă „negaționismul sofisticat” (versiunea Putin, „gen”) este pe val. Adepții lui și-au dat seama că nu este necesar să nege realitatea schimbărilor climatice pentru a-și atinge scopul politic. „Demonstrația” faptului că activitățile umane nu sînt cauza lor este suficientă pentru ca statele lumii să abandoneze politicile pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră. Uitați, omenirea emite CO2, dar acest gaz este inocent, nu încălzește planeta. Cum, voi n-ați înțeles că adevărata cauză a încălzirii globale sînt radiațiile soarelui? Chiar n-ați văzut în anii aceștia ce pete mari sînt pe steaua noastră?
Bogdan Gioară este politolog, fondator al Asociației REPER21.
Foto: wikimedia commons