Cîţiva producători locali

Am adresat cîtorva comunităţi locale rurale, mai mult sau mai puţin cunoscute pentru brandurile lor (Botiza, Voineşti, Saschiz), unele întrebări privind atît istoria şi statutul respectivelor produse, cît şi intenţiile producătorilor de a le promova pe piaţa locală şi pe cea europeană: Care este brandul dvs. local şi cînd l-aţi stabilit? De ce aţi ales acest produs? Reprezintă cea mai importantă tradiţie locală? Producătorii săi sînt independenţi? Există o industrie locală în domeniu? Ce mijloace de distribuţie aveţi? Îl comercializaţi şi în afara localităţii? Prin ce mijloace? Aveţi reţele de distribuţie bine puse la punct? Produsele dvs. ajung şi pe piaţa europeană? Cum le îmbuteliaţi, ambalaţi? Sînteţi atenţi şi la estetica produsului? Brandul dvs. este înregistrat la OSIM? Urmăriţi producerea brandului pe scară industrială? Aveţi un proiect în acest sens? În elaborarea produsului dvs. folosiţi numai materiale naturale, este strict ecologic? Autorităţile române v-au ajutat în vreun fel în promovarea produsului dvs.? Răspunsurile ne-au fost furnizate colectiv, de către reprezentanţii consiliilor locale din cele trei comune. Dacă în cazul Saschizului, comunitatea pare pe calea cea bună, cel puţin la nivelul strategiilor de producţie şi distribuţie (Fundaţia englezească "Adept Transilvania" are şi ea un cuvînt de spus), în cazul celorlalte două localităţi - Voineşti şi Botiza -, lucrurile sînt şi mai încurcate: chiar dacă e vorba de mărci arhicunoscute, acestea nu numai că nu sînt înregistrate, dar nu reiese nici că ar fi cuprinse în vreun proiect regional de dezvoltare unitară. Covoarele din Botiza Brandul s-a stabilit prin anul 1998, deşi femeile din sat cunoşteau arta ţesutului în culori vegetale, cu mult timp în urmă. Botiza s-a făcut cunoscută prin aceste covoare nu numai în ţară, ci şi în întreaga lume, covoarele impresionînd prin bogăţia imaginativă şi darul înnăscut al coloritului. Covoarele vegetale sînt confecţionate de femeile din sat, în gospodăriile proprii. Există cîteva artizanate în comună unde femeile îşi pot expune şi vinde produsele, Botiza fiind o localitate cu numeroase pensiuni agroturistice. Botiza participă cu covoarele vegetale la diferite expoziţii organizate în ţară şi în străinătate. Lîna se vopseşte cu extras de plante, după reţete străvechi, fiind un produs ecologic. Brandul nostru nu este înregistrat la OSIM. Pentru viitor, avînd deja faimă, Botiza o să fie cunoscută datorită acestor covoare. Merele de Voineşti Se discută de mult timp despre merele de Voineşti, dar nu s-a iniţiat nici o acţiune în acest sens. Sînt produse într-un bazin pomicol consacrat şi reprezintă o tradiţie pentru locuitori, care au ca ocupaţie principală cultura mărului. Fiecare producător privat individual îşi îngrijeşte pe cont propriu livada, producţia rezultată o stochează în depozitele proprii, cu răcire naturală, în vederea valorificării. Nu există centre organizate de valorificare a merelor şi nici de industrializare. Merele de Voineşti sînt valorificate direct pe piaţă de către producătorii privaţi sau prin intermediari. Sînt distribuite în afara localităţii, prin mijloace proprii. Nu există reţele de distribuţie organizate. Pe piaţa europeană ajung în cantităţi apreciabile merele destinate industriei. Încă nu s-au realizat ambalaje personalizate, conform standardelor de comercializare. Nu există un brand al merelor de Voineşti, ca urmare nu este înregistrat la OSIM şi nu este protejat de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor. Fiecare producător încearcă să realizeze o producţie cît mai mare pe suprafaţa pe care o deţine. Încă nu există o strategie de dezvoltare a patrimoniului pomicol local şi nici nu s-a iniţiat realizarea unui brand pentru merele de Voineşti. Nu s-ar diminua din valoarea produsului, din contră, va avea mai multă căutare pe piaţă, iar pomicultorii din alte bazine nu vor mai putea să folosească etichete cu mere de Voineşti. La producerea lor nu se utilizează cantităţi mari de îngrăşăminte şi pesticide pentru tratamentele fitosanitare, nivelul reziduurilor de pesticide se încadrează în limita maximă admisă (LMA) de Codex Alimentarius. În situaţia folosirii soiurilor de măr cu rezistenţă genetică la boli, nivelul reziduurilor cu pesticide este foarte redus, chiar nedecelabil. Merele din România sînt căutate numai în condiţiile cînd se obţin producţii scăzute în marile ţări producătoare de mere. Intrarea în UE ne obligă să ne adaptăm la cerinţele pomiculturii europene. Autorităţile române de stat nu au fost solicitate în această acţiune. Dulceţurile de Saschiz Brandul local se numeşte "Saxon Village Preserves"; sub acesta se comercializează acum gemul (din rubarbă, din fructe de pădure, prune, mere etc., produs de gospodinele din Saschiz şi din comunele învecinate) şi mierea polifloră. Brandul a fost stabilit în februarie 2006, la iniţiativa Fundaţiei englezeşti "Adept Transilvania" (cu sediul la Saschiz) şi cu sprijinul dlui primar Ovidiu Şoaită. Scopul lansării lui a fost acela de a comercializa o gamă diversă de produse tradiţionale preparate în mod igienic, fără aditivi, care să vină în întîmpinarea nevoilor/cerinţelor lumii moderne. Pe viitor, sub acelaşi brand - "Saxon Village Preserves" - vor mai fi comercializate murături tradiţionale şi brînză. Sursa de inspiraţie a acestei iniţiative a fost o masă servită de staff-ul Fundaţiei "Adept" într-o gospodărie tradiţional săsească, la dna Gerda Gherghiceanu. De aici pînă la oportunitatea valorificării produselor tradiţionale nu a mai fost decît o problemă de "organizare" şi demersuri oficiale. Prepararea gemurilor şi apicultura nu sînt cele mai importante tradiţii în zonă, analele consemnînd drept îndeletniciri tradiţionale agricultura (în principal oieritul, creşterea bivolilor), olăritul (este celebră ceramica albastră de Saschiz), tăbăcitul, cojocăritul, cărămidăritul, zidăritul. Gemul este produs de femeile din Saschiz în gospodăriile proprii. Pentru dezvoltarea unei mici industrii în domeniu, la ora actuală este în construcţie - la sediul Fundaţiei "Adept" - o bucătărie de dimensiuni mari, ce va fi dotată la standarde europene. Mijloacele de distribuţie sînt tîrgurile/evenimentele de profil din domeniul turismului (de exemplu, expoziţii periodice la Muzeul Ţăranului Român din Capitală). Produsele au ajuns pe piaţa europeană datorită afilierii la Organizaţia "Slow Food". În acest fel, ele au putut fi expuse şi comercializate la Salone del Gusto (Torino, Italia) şi la Festivalul Brînzei de la Bra (în apropiere de Torino). O altă participare a fost la un tîrg de produse tradiţionale din Israel. Gemul este comercializat în borcane hexagonale, special aduse din Anglia. Înainte de îmbutelierea în borcane, mierea este păstrată în cazane din inox speciale. O atenţie deosebită este acordată formei de prezentare a produselor. Borcanele sînt etichetate manual (etichetele sînt confecţionate de Fundaţia "Adept"), iar sigiliile sînt inscripţionate cu logo-ul zonei Tîrnava Mare. Nu sîntem înregistraţi la OSIM, ci doar sîntem în curs de elaborare a documentaţiei pentru înregistrarea brandului. Proiectul este "bucătăria" industrială de care aminteam mai sus, scopul realizării ei fiind producerea în cantităţi cît mai mari a gemului în contextul în care există cerere pe piaţă, iar - pe de altă parte, producătorii independenţi sînt ajutaţi să facă faţă cererii. Condiţia esenţială este ca aceşti producători să fi absolvit Cursul de igienă alimentară, organizat de Fundaţia "Adept" în colaborare cu Primăria Saschiz. Sperăm ca producerea brandului pe scară industrială să nu ducă la scăderea valorii produselor, iar pentru asta avem permanent în vedere "controlul calităţii". Aşa-zisa industrializare e un risc asumat, cu două tăişuri: pe de o parte se poate vorbi despre "neglijenţa" producătorilor în asigurarea materiei prime, pe de altă parte, nu trebuie să uităm şansele de dezvoltare economică locală pe care le aduce cu sine creşterea producţiei. Materia primă (de exemplu, fructele de pădure) este naturală, însă produsul nu este certificat ecologic. Autorităţile nu ne-au ajutat - cu excepţia consultanţei oferite de ANSVSA (Autoritatea Naţională Sanitar-Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentară) - în proiectul de realizare a bucătăriei industriale. Pînă acum feedback-ul referitor la calitatea produselor, a brandului "Saxon Village Preserves" a fost doar pozitiv, sperăm ca acest trend să rămînă ascendent. Pentru asta lucrăm la o Strategie de promovare a brandului nostru. a consemnat Iaromira Popovici