Cine luptă pentru noi?
Din nefericire, experienţa poloneză în materie de alegeri europene nu este pozitivă, cel puţin într-o privinţă: prezenţa la vot a fost redusă, 21%. Cu un an mai devreme avuseserăm referendumul pentru aprobarea aderării la UE, iar prezenţa la vot fusese de aproape 60%. Apoi, am avut alegeri pentru Parlamentul naţional, cu 40% prezenţă la vot. Aşadar, Polonia este o ţară în care prezenţa la vot este redusă. Există o motivaţie politică a acestei situaţii. Polonezii sînt din ce în ce mai dezamăgiţi de stilul şi de conţinutul dezbaterilor dintre politicieni, care par incapabili să prezinte într-un mod clar şi onest chestiuni relevante pentru alegători, astfel încît să le trezească interesul. De ce este importantă prezenţa la vot, cel puţin în cazul Poloniei? Cu cît prezenţa este mai redusă, cu atît compoziţia grupului de deputaţi trimişi la Strasbourg este dominată de cei care au un electorat mai disciplinat, iar aceştia sînt de obicei adepţii unor puncte de vedere radicale. În cazul Poloniei, deşi între 80 şi 90% din populaţie este favorabilă Uniunii Europene, în grupul de europarlamentari este suprareprezentat curentul eurosceptic. Din cele 54 de locuri alocate Poloniei în Parlamentul European, aproape jumătate au fost cîştigate de partide ostile Uniunii Europene sau eurosceptice. 15 locuri au revenit unor deputaţi ai Partidului Autoapărării, o formaţiune populistă, şi ai Ligii Familiilor Poloneze, de orientare naţionalistă radicală. Aceştia din urmă au exprimat, de doi ani încoace, în Parlamentul European, poziţia lor tradiţionalistă în probleme precum avortul sau eutanasia şi s-au pronunţat împotriva integrării europene. Cînd ne pregăteam pentru alegerile europene, exista un consens asupra celor pe care voiam să-i trimitem acolo. Trebuia să "ne reprezinte bine", adică să vorbească limbi străine, să fie informaţi în legătură cu problemele europene şi, în general, să fie persoane respectabile. Candidaţii promiteau că "vor lupta pentru interesele Poloniei". Retorica războinică era foarte pronunţată. Ce se întîmplă însă dacă sînt aleşi prea mulţi deputaţi care adoptă o ideologie anti-integrare, cum s-a întîmplat în cazul polonez? Atîta timp cît ei sînt foarte ocupaţi să-şi afirme opoziţia faţă de idealul european şi îi plictisesc cu asta pe potenţialii aliaţi din Parlamentul European, mai pot ei efectiv să "lupte", adică să lucreze pentru interesele noastre? Răspunsul e nu, nu pot; şi nici n-au făcut-o.