Cine aleargă mai repede

Am participat la ultima fază a negocierilor Poloniei pentru aderarea la Uniunea Europeană. Pot să vă asigur că România anului 2006 e mult mai pregătită psihologic să adere la Uniunea Europeană decît era Polonia în primăvara lui 2004. Mi se pare că există un grad mai mare de consens, cel puţin între elitele intelectuale şi elitele politice. Aş vrea să fac cîteva comentarii asupra acestei dezbateri. Aţi criticat mass-media. În Europa de Est nu este vorba doar despre economii sau pieţe emergente, ci şi despre democraţii emergente: aici se naşte o democraţie. Iar subiectele de dezbatere democratică sînt greu de comunicat într-un limbaj simplu. Se poate pune întrebarea de ce nu există în presa din ţara dumneavoastră - căci sînt sigur că nu există - o dezbatere pe subiectele integrării europene. Şi de ce nu există o astfel de dezbatere în Parlament. (Sau există?... Sînt sigur că nu.) Pentru că o asemenea dezbatere nu "vinde", e greu de comercializat, marele public nu o cumpără. Marele public este tratat instrumental şi i se spun bla-bla-uri. Aşa s-a întîmplat, în bună măsură, şi în Polonia. Un alt comentariu. Cînd putem vorbi despre progres? Cînd se întîlnesc în acelaşi timp trei elemente. Mai întîi, trebuie să existe un progres tehnologic semnificativ. În al doilea rînd, trebuie să existe, din partea liderilor formali şi informali, din partea grupurilor sau partidelor care se află la conducere, o angajare politică, o dorinţă de a împinge lucrurile într-o anumită direcţie. Şi, în al treilea rînd, trebuie să existe un cadru instituţional adecvat - iar acest lucru a fost puternic subliniat de ştiinţa economică în ultima vreme. Din păcate, acest cadru instituţional nu a funcţionat în societăţile în tranziţie, care sînt puternic influenţate de o viziune primitivă, naivă a neoliberalismului, considerînd că piaţa rezolvă totul. Creşterea economică este, desigur, cel mai important factor, dar nu singurul: avem nevoie de resurse, de bani, avem nevoie de capital - financiar, fizic, uman - pentru a putea rezolva apoi problemele mediului înconjurător, pentru a reduce excluderea socială, pentru a micşora rata criminalităţii şi altele. Toate acestea costă bani şi au nevoie de creştere economică. Creşterea PIB este importantă, dar la fel de important este cum distribuim această creştere, cum este absorbit produsul intern brut. Pentru România, în acest moment, cred că problema crucială este cum să susţină, în termeni reali, creşterea economică pe care a avut-o în ultimii ani. Dacă menţineţi acest ritm de creştere încă douăzeci de ani, prindeţi din urmă Spania - şi aici nu-i vorba de analiză economică, ci de calcule, e pură aritmetică. Să alergi mai repede decît ceilalţi e crucial. Se spune că doi tineri erau pe munte, în Carpaţi, şi au poposit să mănînce. La un moment dat, au văzut că se apropie un urs. Unul dintre ei şi-a aruncat sandviciul şi rucsacul, şi-a scos bocancii şi s-a încălţat cu pantofi uşori. Celălalt i-a spus: "Crezi că dacă ţi-ai pus pantofi de jogging o să alergi mai repede ca ursul?". "Nu", răspunde primul. "O să alerg mai repede ca tine." Aşa încît n-ar fi rău ca România să alerge în continuare mai repede decît Austria, Italia sau Germania, aşa cum a făcut pînă acum.