Centrul lumii
Mă gîndesc la un dosar dilematic despre Ierusalim de foarte mult timp. În ultimii 12 ani, am călătorit de cîteva ori în acest oraș și am avut, de fiecare dată, șansa de a avea timp să-l străbat la pas, pe îndelete, în sus și-n jos, să mă opresc pentru a-l vedea și a-l auzi mai bine, să îmi las inima să-i simtă inima.
Anul acesta se împlinesc 50 de ani de la ceea ce a rămas în istorie drept Războiul de 6 zile. Am socotit că această aniversare, tristă pentru unii, jubilatorie pentru alții, este mai mult decît un pretext legitim să alcătuiesc un dosar tematic ierusalemitan (căci războiul din 1967 a deschis brusc o nouă eră în istoria multimilenară a Ierusalimului) – am socotit că această aniversare ar putea fi chiar centrul dosarului. Însă, despre Ierusalim nu poți alcătui un discurs cît de cît plauzibil cu o singură idee centrală. În chip ciudat, Orașul refuză unicitatea și exclusivitatea. Personal, sînt convins că Ierusalimul este centrul lumii (dacă admitem că această lume bezmetică are un centru), și îmi dau seama imediat că despre acest centru nu poți vorbi urmărind o singură idee sau pla-sînd în centrul vorbirii un singur eveniment. Ierusalimul este un centru-sinteză al vastei noastre lumi și, de aceea, cere o vorbire complexă, polifonică. Aici, istoria a curs enorm și compact, aproape imposibil de secvențializat. Poate de aceea orice discuție cu un locuitor al Ierusalimului despre orice mic fleac contemporan devine, repede, un interminabil excurs în istorie pînă hăt, departe, la Primul Templu sau încă și mai încolo... La Ierusalim, lucrurile se leagă ca niciunde pe această lume.
Așa se face că am ajuns la concluzia că un singur dosar dedicat Ierusalimului ar fi nu doar insuficient, ci și incorect. Prin urmare, am decis să alcătuiesc, în acest an, două asemenea dosare în Dilema veche. Primul este cel pe care îl aveți acum sub ochi. L am intitulat „Ierusalism. Cetatea“, pentru că vorbește mai mult despre identitatea orașului. Va urma, peste cîteva săptămîni, un al doilea dosar, intitulat „Ierusalism. Visul“, în care se va vorbi despre simbolistica lui. Azi, încercăm să vedem cîte ceva din ce este Ierusalimul – în curînd, vom încerca să vedem și ce înseamnă Orașul Sfînt.
În introducerea impresionantei monografii pe care a scris-o despre Ierusalim, Simon Sebag Montefiore spune: „Ierusalimul este Orașul Sfînt, dar a fost întotdeauna și adăpostul superstițiilor, șarlataniei și bigotismului; ambiția și trofeul imperiilor, chiar dacă nu avea nici o valoare strategică; spațiul cosmopolit al multor secte care au crezut, fiecare dintre ele, că orașul îi aparține doar ei; un oraș cu multe nume, dar în care fiecare tradiție a fost atît de sectară încît le excludea pe toate celelalte. Acesta este un loc atît de delicat încît este desemnat în literatura sacră evreiască prin genul feminin – întotdeauna o femeie senzuală, plină de viață, mereu frumoasă, fiind, uneori, o prostituată nerușinată, alteori o prințesă rănită, abandonată de iubiți.“ Să ne apropiem, așadar, de Ierusalim ca de o femeie... Ce fel de femeie, socotește fiecare. După mine, o femeie deplină!
P.S. Nu pot să închei acest argument fără să mulțumesc Ambasadei Israelului și Ambasadei Palestinei pentru amabilul sprijin pe care l-am primit în alcătuirea acestui dosar.
Ilustraţie de Ion BARBU