Centrul istoric: puţine schimbări, multe aşteptări

18 august 2006   Tema săptămînii

- dialog cu Teodor Frolu, membru fondator al Asociaţiei Investitorilor din Centrul istoric - Lipsa unei viziuni unitare Un proiect de revitalizare a acestei zone nu înseamnă doar un plan de intervenţie la nivel de reparaţii-restaurare, dar şi un set de politici şi măsuri în urma cărora să fie rezolvate şi problemele ce stopează orice proces de dezvoltare normală. Una este regimul de proprietate; cea de-a doua - problemele de ordin social şi locativ ale celor care locuiesc în zonă; a treia - atragerea anumitor tipuri de activităţi culturale şi comerciale (pentru că la o dezvoltare rapidă şi la o creştere a chiriilor, multe din ele vor dispărea) - şi aici mă refer la Galeriile de artă şi magazinele de antichităţi specializate nu neapărat pe produse de lux, covrigării, gogoşerii, atelierele şi magazinele micilor meseriaşi, cluburile şi cafenelele studenţeşti mai populare. Proiectul de infrastructură este început de Primărie, dar lipseşte proiectul mare: nu avem încă o viziune asupra zonei la care să ne referim. Atunci cînd vorbim despre centrul istoric ar trebui să-l putem defini: ca şi caracter, atmosferă, tipuri de activităţi, tipuri de evenimente sau întîmplări care s-ar potrivi aici, ca branduri care populează zona. Pe două coordonate: să fie specific Bucureştiului, nu doar un loc frumos, modern, european; şi să fie un centru istoric, dar care să aparţină prezentului: o zonă, care va continua să se dezvolte, va fi vie şi integrată în dinamica oraşului. Este necesar să avem un amestec între locuinţe, spaţiu comercial şi de business. Toate acestea suprapuse pe brandurile care deja definesc zona: Hanu cu Tei; Hanul Gabroveni, într-o gravă stare de degradare; Curtea sticlarilor, chinuită de modernizare; biserica Stavropoleos, o oază de lumină; Curtea Veche, care are un potenţial deosebit atît ca muzeu, dar mai ales ca un loc viu, interactiv; curţile interioare din zonă, deosebit de frumoase, nedescoperite încă, aparţinînd zonei private; "Carul cu bere", care este în restaurare în momentul de faţă; "Florile" din zonă - care au început să nu se mai vadă din cauza "bălăriilor" - sînt în marea lor majoritate proprietăţi private şi sînt rezultatul unui grup de oameni cu iniţiativă şi cu dragoste pentru valoare. Paradoxul este că foarte multe clădiri s-au deteriorat în ultimul an şi jumătate, prin "modernizare", mai mult decît în ultimii 20 ani, prin abandon. Investitori şi afaceri Comercialul internaţional, normal şi binevenit pentru zonă, trebuie contrabalansat de nişte branduri locale. E foarte important tipul de investitori care sînt atraşi către zonă: să fie avizaţi, să înţeleagă cu adevărat genul acesta de investiţie, caracterizată prin termen lung şi mediu, şi nu investiţia de conjunctură, care încearcă să speculeze imobiliar sau comercial pe termen foarte scurt. Un investitor care vine şi-şi modernizează magazinul sau restaurantul, distrugînd ce are de valoare clădirea, şi-l tratează ca pe un parter de bloc de cartier, e clar că e neavenit în această zonă. Deşi există nişte reglementări foarte clare în această privinţă, în ultima vreme e Far West aici: neglijenţă, lipsă de reguli şi prost-gust. Există chiar şi nişte culori avizate şi recomandate de Comisia Monumentelor, nuanţe de gri, bej, umbra, albul, specifice stilului eclectic de sfîrşit de secol XIX. Tîmplăria de lemn şi vitrinele cu decoraţii specifice zonei sînt elemente esenţiale de ambianţă la nivelul străzii. Valoarea zonei stă foarte mult în ansamblu: în momentul în care cineva intervine asupra unei clădiri, e afectat întregul ansamblu. De aceea, noi, ca asociaţie (AICI), am cerut întotdeauna organizarea unui birou de administrare şi informare, care să acorde şi asistenţă pentru cei care vor să investească, dar să şi controleze ce se întîmplă. Am şi scos o foaie volantă, un fel de ghid pentru cel care investeşte, cum să facă să-şi valorifice mai bine investiţia în zonă. Pînă la urmă, o investiţie bine-făcută creşte atît valoarea proprie, cît şi a celor din jur. Cele mai mari investiţii în zonă: Amsterdam Grand Cafe, unde sînt cinci asociaţi, trei olandezi, un belgian şi un român (subsemnatul), Hotelul Rembrandt (doi olandezi), B-Market (doi români), magazinul Nova, Chocolat, City Grill. Majoritatea dintre ele sînt făcute înainte de anul trecut. Nu există investiţii de anvergură care să fi fost făcute în ultimul an şi jumătate. Cînd vorbim de investiţii serioase, ne referim la refacerea structurii clădirii, a faţadei, şi nu doar de o cosmetizare, de pus nişte termopane şi vopsit gardul. Regimul proprietăţii Primul lucru care diferenţiază zona de aici faţă de alte centre istorice este regimul proprietăţii. Aici, proprietatea este foarte dispersată şi nu există un plan foarte clar de acţiune în clarificarea acesteia. În momentul de faţă, în zona privată sînt cam 40% din proprietăţi. Deci încă 60% se află la stat. Din aceste 60%, un procent de 40% sînt în proces de retrocedare. Ceea ce este bun aici aparţine zonei private, iar mizeria şi debandada - administraţiei publice. Este interesant cum administraţia publică iese şi spune că vrea să facă ordine, deşi ea este încă proprietara majoritară. Ca să rezolve problema proprietăţii ar fi putut să urgenteze procesul de retrocedare. La care să se adauge mediatizarea şi publicarea regulilor de intervenţie în zonă: astfel încît o clădire să nu fie vîndută pe piaţă ca o clădire banală, bună de demolat, posibil de a fi înlocuită cu orice clădire. Nu vreau să fiu înţeles greşit, nu sîntem împotriva clădirilor noi dar, avînd în vedere că în momentul de faţă în Bucureşti se construieşte pe principiul mult şi prost, va fi fatal pentru centrul istoric. Închiderea circulaţiei Din punct de vedere al business-ului, a fost dezastruoasă. Business-urile noastre au scăzut între 30 şi 50%, unii chiar au dat faliment. Proiectul a demarat în februarie 2005. Circulaţia este închisă complet anapoda: este o mare diferenţă între a face o zonă pietonală şi a bloca complet accesul maşinilor. Există un proiect al unor experţi britanici, în care regula e foarte simplă: ai nişte trasee pietonale, dar în proximitatea lor adiacentă ai circulaţia; astfel încît, cînd ieşi de la pietonală, în maxim 30 m să ai acces auto. Un astfel de proces are loc în sistemul "pas cu pas", avînd la bază o combinaţie între măsuri de restricţionare treptată cu dezvoltarea unor noi trasee şi accese în zonă. Ce urmează Premisa de la care pleacă Primăria, şi anume că, dacă doar refaci pavimentul şi infrastructura, va fi un aflux de investiţii majore aici, este o mentalitate încă de administrator de bloc care funcţionează pentru marile afaceri imobiliare din zone noi ale oraşului. Centrul istoric este mai mult decît speculaţie imobiliară, este "inima" Bucureştiului, aşa cum parcurile sînt "plămînii". Sper ca bucureştenii să se implice mai mult în ce se întîmplă cu oraşul lor. Pînă atunci, ce încercăm noi ca asociaţie este să ajutăm la construcţia unei viziuni de centru istoric, prin propriile investiţii, prin dezbateri publice şi asistenţă de specialitate română, străină sau prin atragerea de programe de investiţii. Din ce am văzut pînă acum, bucureştenii îşi doresc ca zona să-şi păstreze caracterul, să nu fie doar una comercială, invadată exclusiv de branduri internaţionale, totuşi să se producă o modernizare, calitatea serviciilor să fie alta; să se poată avea acces uşor aici; zona să fie mai vie şi să devină o alternativă reală la mall-urile ce au căpătat un rol excesiv în viaţa socială a oraşului. a consemnat Iaromira POPOVICI

Mai multe