Cei mai săraci bogați, cei mai fraieri șmecheri
Dacă nu ar fi, dacă n-ar fi fraierii / Șmecherii din ce, șmecherii din ce-ar trăi? (Florin Salam și Florin Talent, „Dacă fraierii n-ar fi”, 2021)
Dacă Mihai Eminescu capta, în secolul al XIX-lea, esența conservatorismului antiliberal, Florin Salam surprinde, în secolul XXI, esența conservatorismului neoliberal. Ai cea mai mare valoare cînd ai bani în buzunare, ești cel mai valoros cînd dușmanilor le merge prost, eu și cu frații mei ne luptăm mereu cu ei. „Eu sînt bomba nucleară / Distrug tot ce mă înconjoară / Am cea mai mare valoare / Cine mă supără moare”. Bani, dușmani, distrugeri și solidaritate de clică – avem aici chintesența ideologiei Wall Street.
În zilele bune, unii dintre noi avem totul. În România de azi, sînt oameni care mănîncă orice vor, de la sushi la mămăliguță. Sînt oameni care călătoresc prin Egipt și Machu Picchu, care ascultă orice muzică le poftește sufletul și văd orice filme le dorește inima. Mă număr și eu printre ei, și voi vorbi în numele nostru. Avem totul – dar trăim pe datorie. Pentru tot ce consumăm, golim planeta de petrol și minerale, defrișăm păduri, radem mii de specii de pe fața pămîntului, umplem atmosfera de dioxid de carbon și sufocăm ținuturi și oceane în plastic. Cine achită nota de plată? Fraierii, desigur – anume, cei ce n-au norocul să se fi născut încă și cei ce trăiesc în teritoriile prăduite, pustiite, inundate sau arse de orgoliul și lăcomia noastre.
Mai țineți minte cînd schimbam mina la pix? Azi aruncăm tot pixul, pentru că... de ce nu? Pentru cîteva guri de apă, lansăm o sticlă de plastic în lume. Pentru o banană, luăm o punguță de plastic. Pixurile, PET-urile și punguțele sînt, însă, păcatele fraierilor. Cei mai mari poluatori cu plastic nu sîntem eu și tu, ci Coca-Cola, PepsiCo și Nestle. Cei mai înstăriți 10% din pămînteni generează 48% din emisiile totale de carbon, iar cei mai bogați 1% generează 17% la sută, cu avioanele personale, iahturile și NFT-urile lor, așa cum arată World Inequality Report 2022. Mai aflăm aici că inegalitatea este într-o creștere continuă din anii ’80 încoace. Între 1995 și 2021, top 1% cei mai bogați oameni au obținut partea leului, adică 38% din creșterea globală a bunăstării, pe cînd cei mai săraci 50% au obținut firimiturile, 2% din surplusul de bunăstare generat de omenire – acela plătit, pe datorie, cu emisii de carbon și extincția în masă a celorlalte specii. Tot în acest raport aflăm că pandemia a fost un pretext pentru miliardari să își sporească substanțial averile, pe cînd restul omenirii pierdea locuri de muncă, închidea restaurante, școli și plătea amenzi. Cu alte cuvinte... fraieri.
Toată omenirea este îmbătată de petrol și intoxicată de gaze naturale. Sîntem aurolaci. De aici senzația că este imposibil să oprim marile companii de petrol să profite grotesc de pe urma războiului lui Putin. De aici și imposibilitatea de a ne înfuria cînd guvernele noastre nu reușesc să limiteze cererea de combustibil fosil în timp ce Ucraina este devastată, deși istoria ne arată că o astfel de strategie ar fi posibilă. Armata rusă dezmembrează Ucraina pe cele 52 de miliarde de euro pe care Europa i-a trimis din februarie în mai 2022.
Marile corporații și bogătașii lumii nu doar că ne aruncă CO2 în ochi, ci ne și amorțesc cu ideologia capitalismului adversarial, în care pedalăm cu toții, pentru a vedea cine ajunge primul la cel mai absurd nivel de consum. Confortul, dorința de înavuțire și teama de sărăcire ne împing să devenim complici, de la mic la mare, cu elitele capitalului care ne promit un viitor luminos și o creștere accelerată nesfîrșită. „Oricine crede că o creștere exponențială poate dura la infinit într-o lume cu resurse finite e fie nebun, fie economist”, observa economistul Kenneth E. Boulding. Dar cine nu-și ia din plăcintă cît mai mult și cît mai repede e fraier. Cine-și ia partea leului e șmecher. Logica e simplă. Dacă nu ești prădător ești pradă.
În Las Vegas tocmai s-a interzis iarba – nu marijuana, ci gazonul, din cauză că nu mai există apă disponibilă pentru a o arunca aiurea pe jos. Au bani, poate au și noroc, dar nu au iarbă și nu au apă. Sărăcia începe să ia alte forme. Vom fi săraci în aer respirabil, în apă potabilă, în temperaturi trăibile. Martie 2022 a fost cea mai fierbinte lună în India din ultimii 122 de ani, aprilie a ieșit pe locul 3, iar valul de căldură este mai timpuriu și mai amplu decît a fost vreodată. Cine n-are aer condiționat e fraier. Cine are e șmecher, cît timp rezistă rețeaua electrică și buzunarul la factură. Dar noi nu sîntem șmecheri doar pentru o zi. Sîntem șmecheri pînă vom muri.
Eu nu sînt șmecher pentru o zi – sînt șmecher pînă voi muri
Sînt beton, beton, beton – nu sînt șmecher de sezon
Am zile bune, zile cu soare – și zile în care mă iubește
Și oriunde merg, eu am valoare
Și trăiesc împărătește!
(Of-of-of-of)
(Florin Salam, „Nu sînt șmecher pentru o zi”, 2020)
Cosima Rughiniş este profesor dr. în cadrul Departamentului de Sociologie al Facultăţii de Sociologie şi Asistenţă Socială, Universitatea din Bucureşti.
Foto: flickr