Ce urmează e ascuns în ce trăim deja
Viitorul nu are vîrstă, ne interesează pe toți, indiferent din ce generație facem parte. Și are atîtea fațete, că depinde întotdeauna de unde îl privești.
În urmă cu o lună, am citit și am jurizat eseurile unor adolescenți care porniseră de la întrebarea „Cum vă imaginați viitorul?”. Proiectul Asociației Bloc Zero e mai complex, partea de contribuții ale tinerilor fiind doar o secțiune din festivalul „luna.doc”, care s-a desfășurat în licee din zeci de orașe din țară și care a însemnat proiecții de filme documentare, discuții, dezbateri despre ce înseamnă să fii tînăr azi, care sînt temerile, punctele de interes și de neliniște legate de ce urmează. De la textele acestea mi-a și venit ideea temei Dosarului. Două dintre eseuri le găsiți în numărul de acum, pe celelalte le puteți citi pe kinoteca.bloczero.ro, unde găsiți și un studiu sociologic legat de așteptările pe care le au reprezentanții generației Z de la vremurile care vin.
Prezicerile, încercarea de a afla viitorul înainte să se întîmple au fascinat oamenii din toate secolele și încă o fac. Datul în bobi sau cititul în astre par că ne ajută să încercăm să-l schimbăm. Oricum, vrem să știm ce se întîmplă mai departe, în povestea mare și în propria istorie. Scriitorii de SF și l-au imaginat și ei în fel și chip, distopic mai degrabă, așa că am vrut să vedem și ce s-a ales și de fanteziile lor.
Am încercat să aflăm și dacă există variante de viitor morale sau dacă viitorul mai are nevoie de noi. Apoi am ajuns în meta-timp, acolo unde e și suferință, și uitare. Ne-am plimbat prin niște orașe futuriste, dar locuibile, căci nu ne putem abține să ne imaginăm „viitorul” cît mai prietenos cu putință. E o nevoie naturală și atît de umană. Căci ce urmează e ascuns în ce trăim deja, în ziua de azi,cu tot ce înseamnă ea.