Ce se întîmplă, doftore?

Cabinetul "doctorului" Stelian Fulga este undeva pe Mihai Bravu, în Bucureşti. Într-o încăpere de vreo 12 metri pătraţi, două asistente-recepţionere ocupă birourile din cameră. La vedere, pe mese, sînt două feluri de recipiente cu lichid gălbui. Le deosebeşte dimensiunea şi eticheta: "Fulgin 1" şi "Fulgin 2". Cîteva femei aşteaptă să le vină rîndul. Discută cu "asistentele" cîteva minute şi primesc mostre de fulgin, dar şi o carte semnată de "domnul doctor". Sîntem invitaţi să luăm loc. Întrebăm cum putem scăpa de insomnie, dar gazda ne spune că nu lucrează decît "pe analizele de la medic". Totuşi, are o întrebare, îndeajuns ca să-şi dea seama ce ne trebuie: "Lucraţi mult cu calculatorul?". Adunăm, ce-i drept, multe ore de stat în faţa monitorului. Dă din cap că a recunoscut răul şi îşi strînge buzele a dojană. Dar e clar că o face empatic. Timpul anamnezei se consumă însă brusc. Ne pune în faţă recipientele cu paloare şi ne îndeamnă să luăm cîte o linguriţă: "O să aveţi scaun după ce luaţi... vă curăţă colonul... vă curăţă tot... sînt pentru detoxificare..." Ne împinge şi cartea "doctorului" Fulga ca să-i urmăm cura de acolo. Toate fac, în lei vechi, juma de milion. Sîntem planificaţi şi pentru o incizie sub limbă: "Nişte pişcături la venele de sub limbă - ni se explică... Vă eliminăm toxinele... Are legătură, cum să n-aibă legătură cu somnul". Tot juma de milion este şi afacerea asta. Nu mai întreabă dacă sîngele ni se coagulează bine-mersi. Programarea a fost făcută. "Părintele" Anderson Este din Buzău şi are vreo 50 de ani. Îşi spune "părintele" Anderson pentru că are o misiune pe pămînt: să facă o biserică ţigănească. Pe mînă are tatuat "zarul", semnul asceticilor care cîndva la viaţa lor s-au mulţumit doar cu ce-au primit prin vizetă. N-are şcoală, dar poate să rezolve multe probleme prin har: "Eu văd om care e de boala copiilor, om cu Ťipotenţă», care are argint viu, boala băuturii sau care, de exemplu are stres de un accident". Legătura cu cele subtile a moştenit-o de la mama sa care "a trăit 105 ani şi care a fost cea mai mare vrăjitoare din lume!". Pentru "ipotenţă" are ca leac o apă descîntată de la mama dumnealui: "E o apă pe care o împrospătez mereu şi îi dau să bea, dar dacă e bătrîn, nu mai putem să-i facem nimic... Pînă la 50 de ani îl ajut că apoi îi moare nervu’" - îşi mărturiseşte dl Anderson limitele. Ne zice cum e şi cu arginul viu: "Argintu’ viu e trimis de la altcineva. Atunci cînd iese omului pe piele nişte gorgoane roşii... Vine la mine şi eu îi dau o juma de lingurinţă de substanţă descîntată. Argintu’ viu îl dă afară prin urină, de dispare tot ce-i pe corpul lui şi nu mai are toată viaţa aşa". La "părintele" Anderson din Buzău vin şi oameni care au probleme cu băutura. Tratamentul şi-l articulează oarecum pe principiul "cui pe cui": "Cu harul meu şi cu o sticlă de vin descîntată îi deschid memoria şi iese alcoolismu’ din om". Vrem să-l întrebăm dacă poate ajuta pe cineva care suferă de insomnie, dar nici dumnealui nu pare să stea prea bine cu repausul nocturn: "Pentru toate buruienile astea, descîntate cum nu ştie nimeni, eu mă rog pentru ele numai la ora 2 noaptea". Dl Anderson recunoaşte că nu poate să facă treaba medicilor: "Ce ţine de doctori nu pot să mă bag: la ficat, la plămîni, la astea..." În schimb, are soluţii pentru cei cu traume psihice. Ne spune cîte ceva, deşi nu poate să-şi dezvăluie toate secretele: "Dacă un om a văzut un accident şi suferă, vine la mine şi îl fac bine, cu o inimă de porumbel negru. Se sparge porumbelul şi, cu descîntecul meu, se termină cu stresul care l-a avut". Pe lîngă problemele de sănătate, părintele mai poate "să dea spor omului" şi "să-l dezlege". Continuă să surprindă: "După ce-i dezleg cununiile, pot să-i aduc sortita. Nu pe un ceas sau pe-o săptămînă. Pe viaţă!". Cît despre "spor", soluţia se află tot la domnia sa: "Dacă dumneata cîştigi bani, dar n-ai parte de ei, eu am o buruiană descîntată, îi zice năvalnic. Şi cînd vine omul la mine, îi dau din năvalnic, aşa-i zice năvalnic năvălitor, care-i aduce spor omului." Năvalnicul îl culege din pădure - "nu de la drumul mare. Buruiana are o rădăcină la vreo 20 de centimetri care se scoate întreagă, că altfel n-ai rezolvat nimic". "Părintele" Anderson ne mai roagă să reţinem că face totul gratis, ca să ajute lumea. Vrea ca în următoarele luni să-şi deschidă biserică în garajul de acasă, "din cartierul 23 August din Buzău... Da, aşa-i spune: 23 August". Lucrurile nu sînt tocmai simple, pentru că nu a făcut teologia, dar spune că cea mai importantă este credinţa: "La preoţi nu le convine să mă lase şi pe mine. Că le pleacă oamenii ţigani şi vine la mine. Dar eu am credinţă şi tot o să deschid biserica". Pentru ca enoriaşul să aibă chemare spre noul lăcaş, s-a gîndit şi la un happening: "Cînd deschid, vine Proteveu’ filmează şi gata". Marea provocare pentru "părintele" Anderson sînt "bolile de cancer şi ciroză". Natura îl ajută în încercările de acest fel: "La marginea apei este o cătină care face nişte bobiţe galbene, care din bobiţe iese interferonu’, ăla de-l face şi prin fabrică". Ne dezvăluie, atît cît îşi permite, din secretul său: "Bobiţele se pun într-un kilogram de miere de albine - originală, nu din aia cu zahăr - se amestecă, se bate bine şi se ia după cum zice părintele Anderson". Tratamentul merge şi la hepatită, dar "la hepatita C, nu la oricare". Ne mai întreabă dacă putem să-i dăm numărul de telefon în revistă: "Ca să fac bine şi la alţi oameni". Mai căutăm un "paramedic". Un anunţ într-o revistă ne spune că "Cele mai puternice leacuri şi cele mai multe reuşite se găsesc în mîinile maicii Elena pentru anul 2006-2007". Lîngă text, este poza unui preot în plin angajament liturgic şi un advertorial sub forma de interviu. Sunăm şi îi spunem femeii ce ne interesează. Ne roagă să aşteptăm şi o auzim pe "maica Elena" discutînd cu cineva din încăpere: "Zice că e de la o revistă. Ia vezi tu ce revistă e, ce tiraj are şi cît ne costă..."