Ce începe prost se poate termina bine

Nu cred că vă mai amintiți, pentru că a trecut mult timp de atunci, dar pentru afaceri, în general, începutul a fost nefericit. Tot ce onorăm noi astăzi ca „business“, tot ce privim cu respect și admirație, poate și cu un pic de invidie, cînd ne uităm spre lumea marilor afaceri, a început prost. Primul economist al lumii, Aristotel, distingea între administrarea casei de către familie, a cetății de către cetățean etc., întotdeauna realizată în scopul asigurării celor necesare traiului comunității (oikonomikos) și efortul comercial realizat strict în scopul realizării unui profit, al îmbogățirii (chrematisike). Pe scurt, oikonomikos era bun, important chiar, dar chrematisike era rău, reprobabil. Iisus Christos și Pavel, geniul absolut al creștinismului, au spus lumii același lucru, cohorte de moraliști și filozofi i au aprobat și au dezvoltat argumente nereligioase în favoarea ideii și așa au rămas lucrurile în cultura europeană pînă tîrziu, prin a doua jumătate a secolului al XVIII lea, cînd atitudinea față de bogăția dobîndită prin fapte de comerț a început să se schimbe. Succesul afacerilor a început să fie din ce în ce mai deschis măsurat în profit, într-atît de radical, încît s-a ajuns la ideea că profitul este unicul motiv pentru care se fac afaceri. Și, pentru ca problema morală să fie închisă, s-a spus că profitul nu are de-a face cu morala. Atît de simplă și atît de puternică, această contraidee a pîrjolit totul împrejur și, pentru mult timp, a fost ea însăși suficientă ca să explice pe de a-ntregul comportamentul economic al speciei umane. De aici, s-a ajuns imediat la ideea amoralității afacerilor și a mai fost de făcut doar o jumătate de pas pînă la ideea imoralității firești, adică necondamnabile, a afacerilor. A apărut, firesc, reacția adversă și, încă de pe la finele secolului al XIX-lea, grupul oamenilor care s-au întors la vorba lui Aristotel era deja destul de numeros.

Doar că afacerile își descărcaseră deja binefacerile asupra lumii. Oricît de imorale și etic repugnante erau, lumea modernă nu se mai putea dezbăra de afaceri, căci din suma tuturor afacerilor se născuse ea însăși. Așa a început o presiune asupra afacerilor, care își luaseră imoralitatea drept trăsătură sine qua non, pentru a le moraliza. Astăzi, trăim din plin în această ofensivă moralizatoare a societății asupra afacerilor – mari sau mici. La rîndul lor, entitățile de afaceri au înțeles că nu mai pot avea viitor decît în măsura în care devin atente la aspectele etice ale afacerilor lor. Este una dintre poveștile cele mai fascinante ale civilizației noastre. O minusculă parte a acestei povești v-o spunem aici, în acest Dosar. Este povestea frămîntărilor etice ale unor oameni care lucrează în interiorul lumii afacerilor. Acest Dosar, susținut de o corporație de anvergură planetară, este un mic episod al acestor frămîntări. 

Foto: Flickr