Ce are Marea Britanie cu UE
Cînd a preluat preşedinţia Comisiei Europene, portughezul Jose Barroso fusese avertizat că va avea doar două bătăi de cap pe toată durata mandatului său: Marea Britanie şi Marea Britanie. Criza a complicat mult lucrurile în cel de-al doilea mandat, iar politicienii de la Londra nu i-au făcut deloc viaţa uşoară.
În plină criză economică, în timp ce liderii europeni din zona euro încercau să refacă defectele de naştere ale monedei unice şi introduceau restriciţii şi condiţii, pînă la modificări în tratatele UE, Marea Britanie a fost nu doar egoistă – refuzînd să semneze tratatul fiscal –, dar a mai şi defilat cu atitudinea potrivnico-eliberatoare, inspirînd euroscepticismul, naţionalismul şi populismul altor state lovite de politicile de austeritate. La data negocierii modificărilor de tratat care să securizeze moneda euro, Cameron anunţase că va pune veto – blocînd, practic, unanimitatea necesară la nivelul Consiliului European – dacă nu va obţine anumite avantaje pentru sectorul financiar londonez. Presa internaţională a relatat, la acel moment, cît de greşite au fost calculele Marii Britanii atunci, pentru că negocierile nu doar că nu au avut loc, dar liderul guvernului de la Londra nici nu a avut ocazia să rostească prea multe cuvinte. „Deci, domnule Cameron, rămîne veto? Bine, mergem mai departe...“
Ceva nu merge bine acasă? Daţi vina pe UE
Aşa-numitul „pragmatism“ englezesc a culminat, însă, cu discursul premierului Marii Britanii din ianuarie anul acesta, cînd marile temeri erau legate de posibilitatea organizării unui referendum în urma căruia englezii să decidă dacă mai vor sau nu în Uniunea Europeană. Euroscepticismul articulat şi extrem de agresiv al unor lideri în Marea Britanie nu este cîtuşi de puţin un curent care să poată fi neglijat. De altfel, toate scandalurile, adevărurile ori denigrările legate de români şi bulgari – vezi ce ne obligă UE să facem –, de etichetele greşite cu carne de cal în loc de vită – vezi ce ne obligă UE să mîncăm – induc, în percepţia publică din Marea Britanie anumite resentimente faţă apartenenţa la Uniunea Europeană.
Premierul Marii Britanii, David Cameron, avea să anunţe, în discursul său despre viitorul UK în UE, că va fi organizat un referendum legat de apartenenţa la clubul european. Nu atît de repede, însă, precum s-ar fi aşteptat euroscepticii. Viitorul Regatului în interiorul Uniunii Europene va fi decis printr-un referendum, organizat în prima jumătate a anului 2017. Mai mult, el a anunţat că doreşte renegocierea Tratatului UE, astfel încît poziţia Marii Britanii să fie mult mai puternică, iar regulile – „în interesul cetăţenilor“ statului membru pe care îl reprezintă.
Declaraţiile-cheie ale lui David Cameron
● În anul 2015 vom cere un mandat din partea populaţiei, pentru o nouă înţelegere cu Uniunea Europeană. Apoi vom face un referendum, pentru a decide dacă mai rămînem sau nu în UE. (Nu părăsim NATO. Dacă părăsim UE, nu părăsim şi Europa de care sîntem legaţi economic şi geografic.
● Chiar dacă ieşim complet, deciziile din interiorul UE ne vor afecta, oricum, profund, însă nu vom mai avea opţiunea de veto.
● Unii sugerează că am putea să optăm pentru statutul Norvegiei sau al Elveţiei. Admir aceste ţări, dar sînt diferite faţă de noi. Ele aplică directivele UE, nu impun reguli, nu au nimic de spus în faţa condiţiilor care li se impun.
● Trebuie să vorbim despre influenţa noastră la masa tratativelor. Avem o influenţă mai mare decît SUA sau Beijing. Trebuie să ne gîndim cu mare grijă. Ieşirea din UE este un drum fără întoarcere.
● Nu putem nega faptul că Uniunea Europeană va fi slăbită fără Marea Britanie. Nu voi avea linişte pînă cînd această dezbatere nu va fi clarificată, pentru succesul UE, al Marii Britanii şi pentru prosperitatea cetăţenilor noştri.
● Vrem să restabilim poziţia noastră în cadrul Uniunii Europene. Există înţelegerea că e nevoie de o schimbare, de o Europă mai competitivă. Vor fi dezbateri dure, negocieri dure, dar, din experienţa mea, dacă ştii ce vrei, poţi să rezolvi lucrurile.
● Dacă va fi o schimbare a Tratatului UE înseamnă că deja am demonstrat că putem echilibra puterea.
● În final, alegerea va aparţine cetăţenilor. Noi nu sîntem mulţumiţi cu poziţia noastră în UE, în acest moment. Cred că viitorul Marii Britanii este mai bun în interiorul UE şi mă lupt pentru asta.