Casa Poporului, luni după-amiază

Pic, pic. Dacă Ceauşescu n-ar fi picat, cineva şi-ar fi pierdut slujba chiar acum pentru că aparatul de aer condiţionat s-a stricat şi apa se scurge pe marmura din colţul holului central al Casei Poporului. Mai sînt două ore şi începe Adunarea Extraordinară a Camerei Deputaţilor pentru a dezbate raportul Comisiei de Anchetă în cazul Monica Ridzi. Maşinile parlamentarilor au început să se aşeze pe cele două etaje ale parcării exterioare. Albastre, roşii, gri metalizat, ele stau ca nişte soldaţi cu armură arsă de căldură pe fortăreaţa din deal. Oraşul se vede departe, crenelat, dincolo de Podul Izvor. În stînga, se ascund cele cîteva străzi ale fostului cartier Uranus, salvate de demolare. Dacă Ceauşescu n-ar fi picat, maşinile n-ar fi avut aceste mărci, Opel, Mercedes, Audi, dar limuzinele ar fi fost la fel de mari, poate cu perdele la geamuri, în locul fumuriului de azi. O problemă minoră E pentru prima oară în cei 20 de ani de cînd Ceuşescu a picat cînd parlamentarii vin din vacanţă ca să ridice imunitatea unui ministru şi deputat acuzat pentru acte de corupţie. Sportul a comis acest mic sacrilegiu estival. Sportul, profan şi fragil, sportul bun doar cînd se numără medaliile olimpice. Ministrul Ridzi a oferit, fără licitaţie, 730.000 de euro pentru organizarea unui eveniment de 2 Mai. După ce un ziar, de sport desigur, ce frivol!, Gazeta Sporturilor, a început o investigaţie jurnalistică, România de la loje a strîmbat din nas. "Încă un atac politic la adresa unui ministru PD-L" " s-a auzit. "O problemă minoră" " a zis preşedintele ţării. Dar peluza invizibilă a României s-a încontrat, nici ea nu ştie prea bine de ce, poate aşa, de-a naibii, ca atunci cînd se auzea pe Giuleşti, fără nici o şansă, "Voi l-aveţi pe Valentin, noi l-avem pe Damaschin!". Valentin Ceauşescu. Zece mii de mesaje au năvălit pe adresa de mail a premierului Boc, Florin Chilian a compus o melodie despre Ridziada şi bulgărele s-a topit dinspre tribunele înfierbîntate. Oamenii s-au scuturat, fără iluzii, dar şi fără prejudecăţi, s-au uitat pe contracte, pe legi şi s-au prins că arbitrul trebuie pus la punct. Uite aşa! Pic, pic. La o lună, ministrul Ridzi a demisionat. "Ole, ole, ole, Ceauşescu, nu mai e!", striga strada în decembrie 1989, preluînd scandarea gradenelor. Şi oamenii nu s-au mulţumit cu atît. Se înfiinţase o comisie parlamentară, se pronunţase CNA-ul, preşedintele a revenit şi a validat demisia mărturisindu-şi tristeţea în faţa "aranjamentelor murdare dintre oamenii politici slabi din media". Trimitere la faptul că Ridzi cumpărase ştiri şi reportaje. Pe la 4 după-amiaza, Ceauşescu tot nu căzuse. Dar la Casa Poporului a început o fierbere fără precedent. S-a făcut public referatul prin care DNA o acuză pe Ridzi şi-i cerea Parlamentului să-i ridice imunitatea pentru a putea fi urmărită penal. Niciodată un asemenea document nu pătrunsese în marmură cu forţa unui piolet democratic, dureros şi fără apel. Falsificare de documente şi înregistrări de la Parchet care arătau cum banii sportului au fost deturnaţi intenţionat şi premeditat. Ce ar fi făcut Dincă Teleagă în faţa unui astfel de caz? Astăzi, aşa cum e normal, Ridzi va fi cercetată, dar nu procurorii îi stabilesc vinovăţia. Ci tribunalul. Şi nu ea, ci justiţia trebuie să-i probeze vinovăţia. Camerele de luat vederi şi-au aprins luminile. Reporterii au intrat în direct. Parlamentarii s-au uitat la ceas. Cei mai mulţi aveau avioane pentru seara, dar cazul se va prelungi. Se strîng pe grupuri. Încep dezbaterile. Comisia Juridică intră într-o sală, plenul va fi în aulă. Vor trece ore. Şi apoi vor fi săptămîni. Şi apoi vor fi, probabil, ani în instanţă. Democraţia este plictisitoare şi enervantă. Trage de timp, ca o echipă mare, care nu joacă spectaculos, dar cîştigă mereu. Pic, pic, Ceauşescu a căzut, e un pic mai cald.