Care republicani?
Cînd am discutat în redacţie acest număr, ne-am pornit pe numărat monarhiştii. Cutare, cutărică, doamna aceea, ăla o mai trăi?, sună-l pe X, el sigur e monarhist.
Adevărul e că nu ne-au ieşit foarte multe figuri publice la numărătoare. Apoi am stat şi m-am gîndit: asta înseamnă că noi, ăştialalţii, sîntem republicani? N-aş zice. Eu nu prea ştiu republicani convinşi, adică oameni care să fie convinşi în forul lor intim că republica e mai bună decît monarhia. Citesc că vreo 20% dintre englezi sînt republicani, vor să renunţe la monarhie. Puţini, dar barem ei au republicani (unii aici: www.republic.org.uk. Cu prilejul nunţii regale puteai cumpăra de la ei cu doar 3,99 de lire o cană pe care scria: I’m not a royal wedding mug – Nu sînt o cană despre nunta regală).
De fapt, monarhie vs republică nu mai e o temă, nu prea mai vorbim despre asta, e o non-issue, cum ar zice englezii. Ceea ce e paradoxal din mai multe puncte de vedere. În primul rînd că a fost o chestiune arzătoare imediat după 1989. În 1992, cînd a avut loc vizita regelui Mihai, după o încercare eşuată în 1990, terminată ruşinos pentru Ion Iliescu şi Petre Roman. Apoi, cu ocazia unor scandaluri, monarhia a părut un pericol pentru republică. Ţin minte, parcă prin 1997, cînd regele a primit paşaport românesc (deşi nu renunţase niciodată la paşaportul său de dinainte – precizează ferm într-o carte de interviuri) pe numele Mihai de România. Ce mai vaiet, ce mai zbucium la Tucă Show!
Apoi vine al doilea paradox: regele a venit în România, a primit reşedinţe oficiale, e parte din peisajul nostru public. Cine ar fi crezut în 1990 că Ion Iliescu şi regele Mihai al României vor trăi la bătrîneţe oarecum vecini, unul la Palatul Elisabeta, celălalt peste Herăstrău, colea în vila de nomenclaturist sărac şi cinstit, amîndoi cu pază, amîndoi apărînd rar în public. Parcă l-am reprimit pe rege, dar am omorît monarhia.
Într-un fel şi această temă din Dilema veche face parte din seria de paradoxuri. Ne-am uitat mai mulţi, chiar în redacţie, la nunta prinţilor englezi şi aşa am zis: ia să mai dezbatem monarhia. Atunci părea că există interes pentru temă. Dar asta era acum o lună. Că sînteţi interesaţi sau nu, noi ne-am făcut treaba: avem puncte de vedere diferite, o dezbatere (cu Mihnea Măruţă), un interviu cu un personaj extraordinar (Şerban Papacostea) şi un tur prin timp, prin ziarele din 1992, studiate cu atenţie de Ruxandra Ciocîrlan, tînăra şi entuziasta stagiară de la revistă. Şi tot în această temă veţi avea o mare surpriză: un om pentru care consecvenţa e principiu de viaţă se declară aproape monarhist. Aproape. Surpriză, surpriză...
Tema acestui dosar a fost discutată în emisiunea "Punerea pe gînduri" la RFI România joi, 9 iunie. O puteţi asculta aici.