Calea samuraiului obez (miniserie)
Episodul pilot. Miramatsu Oga – un pierde-vară nipon de top, cunoscut în mediul afacerilor cu ponoase financiare sub numele de „Influentul Oga“, posesorul unei uriașe averi volatile, estimată la un miliard (poate un miliard mai micuț) de furculițe antistres, trei milioane de pălării cu pedale și vreo zece mii de cărămizi lichide, proprietarul cîtorva terenuri de zbenguială dulce pe malurile unui lac din Scoția transferat în Elveția și al unei herghelii de lăcuste-astrolog pentru care Jeff Bezos și-ar da un rinichi – este răpit de doi laureați ai premiului Nobel, Patrick White Modiano și Dario Faulkner (înarmați cu covrigi și purtînd cioareci ca să-și ascundă inteligența), în vederea convertirii lui la doctrina oinei, o ramură a scientologiei dacice despre care se crede (și pe bună dreptate) că ar sta la temelia oricărui insucces major. Închis într-un plic (împreună cu 99,999% din averea sa, mai puțin un cuplu de lăcuste lăsat de izbeliște, în caz că Jeff Bezos revine asupra ofertei, oferindu-și ambii rinichi), Oga e dus în Tanzania, într-o rezervație de zimbri pe cale de a înflori, unde i se face sete.
Episodul 2. Pentru membrii tribului Heineken din Tanzania (un trib de pigmei cu nasul blond), setea e floare la ureche, ei se pricep de minune să o potolească ațîțînd-o, iar ca s-o ațîțe recurg la practici magice transmise prin SMS din tată-n fiu, cu un scurt popas în unchi, pentru reculegere. În timp ce Oga își potolește setea bînd și întrebînd, pe cine se nimerește, care e rostul a toate cîte se petrec, răpitorii săi decid că e mai bine să nu insiste deocamdată, se retrag în anonimat și rămîn acolo pînă spre seară.
Episodul 3. În cursul serii, un avion artizanal avînd la bord un grup de activiști ai organizației Suporteri fără Frontiere decolează de pe gazonul stadionului de oină din Dodoma (capitala Tanzaniei), în uralele unei mulțimi însuflețite care scandează „Tanzania e România!“ și „John Pombe Magufuli pentru noi / Este Burebista 2!“. Grupul de comando a primit misiunea de a-l extrage pe Miramatsu Oga din ghearele răpitorilor și de a-l imortaliza pe loc (iar dacă nu se poate pe loc, măcar pe îndelete). În cabinetul său de lucru, președintele tanzanian Magufuli răsfoiește precaut Manifestul Partidului Haute Couture de Karl Marx Lagerfeld, notîndu-și cîteva idei pe o bucată de ministru.
Episodul 4. La cîteva minute de la decolare, avionul se prăbușește într-un lan de potîrnichi furajer (în ultimele decenii, cultura potîrnichiului a cunoscut o frumoasă dezvoltare, ea asigurînd în proporție de 83,9% subzistența populației din marile centre urbane și amenințînd să atingă în curînd pragul critic de 84%, dincolo de care alimentația devine un răsfăț). Din grupul decolat scapă cu viață numai două sute de persoane, dar acestea și-au pierdut răbdarea și pînă s-o găsească (și s-o reinstaleze în sistem) se scurg minute prețioase, așa încît vor ajunge în zona X, unde era sechestrat Oga, la spartul tîrgului.
Episodul 5. Imagini dezolante cu fragmente de tîrg împrăștiate pe o rază de aproape un kilometru. Ici-colo cîte un lăutar (încă treaz) își dezmiardă cobza și suspină în paharul gol, apoi se îndepărtează fumegînd pînă ce piere în zare. Îndată, zarea geme. Peste tot, resturi de chef și de taraf, cîntece care s-au poticnit într-un sughiț și nu au mai putut răzbate afară din gîtlej, miros de pupături, exuberante gunoaie… Dar pe „influentul Oga“ ia-l de unde nu-i.
Episodul 6. Între timp (de fapt, între timpuri fiindcă acțiunea episodului se desfășoară la jumătatea distanței dintre timpul prezent și un al doilea timp, se pare absent sau în întîrziere, probabil reținut pe undeva de alte treburi), răpitorii lui Oga, cu Oga instalat comod într-o valiză, au trecut granița în Uganda vecină pentru a-i deruta pe eventualii telespectatori. Aici sînt oaspeții unui trib de inspectori fiscali care au pregătit în cinstea sosirii lor un deliciu culinar specific ugandez: tocana de taxe și impozite. Cu burta plină, ghiftuit și mulțumindu-le ghiftuitorilor, echipajul de 2+1 (Patrick White Modiano, Dario Faulkner și Miramatsu Oga, convertit sumar la doctrina oinei) își afirmă răspicat dorința de a renunța la vechile convingeri și de a îmbrățișa cu fervoare doctrina tocanei.
Episodul 7. Din albastrul cerului se desprinde o eșarfă de mătase azurie care coboară încet și se așterne lin în palmele întinse ale marii preotese Malunga Anaf, gata să oficieze ritualul integrării noilor adepți în rîndurile celor devotați tocanei. Pe eșarfă, brodate cu litere de aur, se pot citi cuvintele Forever tocana, repetate în cor de mii de glasuri. Îngenuncheați la picioarele înaltei reprezentante a clerului tocanez, cei trei eroi își pleacă frunțile pentru a primi atingerea divinei eșarfe.
Sfîrșit