Bucureștiul este în mîinile și picioarele noastre
Bucureştiul cotidian e definit de drumul împiedicat din punctul x în punctul y în detrimentul promenadei. Marile bulevarde ce au tăiat şi cele care se pregătesc să taie Bucureştiul favorizează tranzitul prin oraş în detrimentul călătoriei. Case vechi sînt dărîmate pentru a fluidiza traficul, comunităţi umane sînt distruse pentru a crea noi artere pregătite să sporească agitaţia şi goana.
Ideea unui eveniment de stradă care să atragă atenţia că oraşul e un organism viu care se îmbolnăveşte dacă nu e îngrijit a apărut acum şase ani. Eram hotărîţi să recucerim o stradă avînd în minte oamenii care o locuiesc şi o fac să respire, nu şoferii şi investitorii în proiecte imobiliare indiferente la ţesutul oraşului. Aşa s-a născut Street Delivery, eveniment urban non-profit şi de responsabilizare socială care aminteşte locuitorilor şi autorităţilor rolul spaţiului public, al importanţei culturii şi memoriei arhitecturale în dezvoltarea durabilă a oraşului.
Ne-am dorit ca Street Delivery să constituie un manifest viu: oraşul e dreptul şi responsabilitatea noastră comună. Am ales, pentru început, strada Arthur Verona nu doar fiindcă era „la îndemînă“ (Cărtureşti şi OAR, principalii susţinători ai proiectului, avînd sediile pe această stradă), ci mai ales datorită istoriei sale, care merită scoasă din uitare. „Trama stradală, parcelarul, caracterul vegetaţiei, al fronturilor şi al arhitecturii menţin structuri mai vechi, apărute în secolul al XIX-lea, peste care s-au suprapus intervenţiile urbane moderniste, despărţind zone cu acelaşi caracter.“ –precizează arhitectul Şerban Sturdza, unul dintre iniţiatorii evenimentului.
Acum şase ani, strada funcţiona ca parcare publică în centrul oraşului. Oamenii uitaseră că ea leagă doi plămîni importanţi ai zonei: Grădina Cişmigiu şi Grădina Icoanei (cu lobii ei formaţi din Parcul Ioanid şi Grădina Universitarilor). Plimbîndu-te de-a lungul acestui traseu, poţi descoperi zeci de monumente istorice şi de arhitectură, de la Şcoala Centrală la Ateneul Român. Dar pe strada Verona, ca de altfel prin tot Bucureştiul, e din ce în ce mai dificil să te plimbi. Problema nu constă doar în infrastructura depăşită, ci şi în stilul de viaţă pe care îl aleg mulţi dintre bucureşteni. Deşi prezenţa automobilului personal în circulaţia vechilor oraşe europene e restrînsă legislativ şi civic de decenii, în Bucureşti aproape că e ruşinos „să nu ai maşină“. Folosirea transportului public sau alternativ (biciclete, role, skateboard) e încă percepută de mulţi ca degradantă sau infantilă. Nevoia de afişare a statutului individual „ca să moară toţi duşmanii“ (şi implicit spiritul comunitar) e sindromul unui capitalism primitiv pe care Street Delivery încearcă să-l rectifice.
Dar nu lucrăm doar la nivel de percepţie şi atitudine. Colaborăm cu autorităţile locale pentru punerea în practică a unui Plan Urbanistic Zonal ce constă în realizarea unui traseu cultural-pietonal care să lege centrul Bucureştiului printr-o promenadă de la est la vest, emisfere secţionate astăzi de două mari bulevarde: Magheru şi Calea Victoriei. Deşi aprobat de Primărie, PUZ-ul nu a fost pus în aplicare nici pînă azi. Odată realizat, strada Arthur Verona ar deveni o promenadă cu trotuare largi, mobilier urban, copaci şi vegetaţie suspendată care ar permite vizitarea a 25 de monumente istorice reconsolidate. Pentru liniştea şoferilor, promenada ar conţine un fir de circulaţie cu viteză redusă, un pasaj subteran care ar traversa Bdul Magheru şi o parcare multinivelată pentru maşinile care acum ocupă trotuarele.
Trei zile pe an, zeci de mii de oameni vin să se plimbe pe o stradă pietonală din centrul oraşului (din 2008, Street Delivery se întîmplă simultan şi în Timişoara). Copii, părinţi şi bunici se întîlnesc să povestească, să admire, să înveţe, să se joace, să asculte muzică. Se prea poate ca mulţi să nu ştie exact de ce se întîmplă evenimentul ăsta şi să creadă că e doar un fel de carnaval stradal. Chiar şi aşa, dacă nu ar fi vorba decît de bucuria oamenilor concentrată în trei zile, fără conştientizarea spiritului civic, a exerciţiului de locuire a spaţiului public, Street Delivery merită să se întîmple mai des. Fiindcă nu lasă în urma sa doar monumente de arhitectură şi de for public, trotuare pavate cu piatră cubică, desene pe pereţi sau sisteme de iluminat. Street Delivery lasă, în urma fiecărui eveniment, amintiri.