Bucureşti, un oraş marcat de inegalităţi culturale - interviu cu Mihaela PĂUN
De ce vă doriţi să obţineţi titlul de Capitală Europeană a Culturii?
În dosarul nostru de candidatură am identificat şase motive pentru care oraşul Bucureşti are nevoie de acest titlu, despre care trebuie spus încă din start că nu este un titlu de merit. Nu primeşti titlul de Capitală Europeană a Culturii pentru ceea ce eşti, ci pentru ceea ce te angajezi că poţi să devii. De aceea, credem că Bucureşti are nevoie de acest titlu, în primul rînd, ca să-şi redefinească identitatea, în raport cu sine, cu locuitorii săi şi cu Europa. Este de asemenea important ca potenţialul creativ al oraşului, aflat deocamdată într-o stare latentă, invizibilă, să devină activ, să fie captat şi canalizat în proiecte coerente. Bucureşti este un oraş marcat de inegalităţi culturale, cu o majoritate covîrşitoare a populaţiei care trăieşte în cartiere, ruptă de viaţa culturală a oraşului. Aceste inegalităţi trebuie să fie echilibrate. Sîntem conştienţi de soarta oraşelor mari, a capitalelor de ţară, în istoria recentă a programului CEAC. Credem însă că pentru Bucureşti, dincolo de competiţia în sine sau de cîştigarea titlului, procesul de candidatură este în sine foarte important. Este un demers fără precedent pentru oraşul nostru, în care, pentru prima dată, a luat naştere un proces de lucru care a adus împreună entităţi care acţionau pe scena culturală, pînă acum, separat. „Moştenirea“ acestui proces de candidatură, indiferent de rezultatul competiţiei, va fi un cîştig pe termen lung pentru viaţa culturală a oraşului.
Care e astăzi situaţia infrastructurii culturale?
Infrastructura culturală a Bucureştiului este marcată de aceleaşi inegalităţi pe care le întîlnim şi la nivel social sau economic. Practic, ea este distribuită inegal în oraş, cu mai mult de 80% din dotările culturale aflate într-o zonă centrală de 8 km2, dintr-o arie metropolitană totală de 400 km2. Partea invizibilă a acestei centralizări excesive de spaţii culturale şi evenimente este faptul că cele două treimi din oraş care trăiesc în cartiere nu au o ofertă culturală locală. Multe dintre fostele case de cultură şi cinematografe de cartier s-au închis după 1989, în urma privatizării clădirilor publice. În multe cartiere, mall-urile sînt singura alternativă pentru petrecerea timpului liber.
Bucureştiul dă naştere unui paradox: deşi este oraşul cu cele mai multe spaţii nefolosite, majoritatea artiştilor independenţi se confruntă cu lipsa spaţiilor în care să îşi desfăşoare activitatea. Un studiu realizat de Universitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu“, comisionat de ARCUB pentru definirea Strategiei Culturale, a identificat peste 60 de spaţii, foste zone industriale sau case abandonate, care pot fi transformate în centre pentru activări culturale. În acelaşi timp, este nevoie de o mai mare deschidere a instituţiilor de cultură care deţin spaţii, către scena independentă.
Care sînt zonele/domeniile deficitare?
Unul dintre punctele nevralgice ale Capitalei este cel al infrastructurii culturale, care, deşi pare cea mai dezvoltată din ţară, în raport cu potenţialul creativ al oraşului, este subdimensionată. În acelaşi timp, este tot mai pregnantă nevoia de a redefini spaţiul public şi de a‑l face pe cetăţean să găsească pîrghiile pentru a-l redobîndi şi asuma, de a face oraşul mai prietenos cu locuitorii săi. De altfel, aceasta este o problemă în multe oraşe din Europa, nu doar în Bucureşti.
Un alt punct pe care proiectul de Capitală Europeană a Culturii îl poate îmbunătăţi este acela al legăturii afective dintre bucureştean şi oraşul său, o relaţie care s-a situat în cel mai bun caz în planul „love-hate“, la care se adaugă şi o puternică lipsă de încredere, în relaţiile dintre cetăţeni şi autorităţi.
Ce pondere au industriile culturale & creative în economia oraşului dvs.?
Spre deosebire de celelalte industrii din ţară, economia creativă este concentrată în principal la nivelul Bucureştiului. Conform datelor din 2011, analizate în studiul „Importanţa economică a industriilor creative“ realizată de GEA Strategy & Consulting, peste jumătate dintre salariaţii din ICC lucrează în Bucureşti şi realizează 69,4% din totalul naţional al cifrei de afaceri. Diferenţa dintre Bucureşti şi celelalte judeţe este extrem de mare: în Capitală se află de șase ori mai multe firme, de opt ori mai mulţi angajaţi şi se realizează o cifră de afaceri de șase ori mai mare faţă de al doilea clasat. De altfel, în Bucureşti sînt angajaţi aproape tot atîţia lucrători în industriile creative cît în toate celelalte judeţe la un loc.
Cercetarea realizată de Clara Volintiru şi Dumitru Miron în 2014, „Business Environment and Creative Industries in Romania“, analizează cifrele economiei creative din Bucureşti. În Capitală sînt înregistrate 16.398 de firme specializate în activităţi creative, ceea ce înseamnă aproximativ 12,5% din totalul agenţilor economici din acest oraş. În ceea ce priveşte cifra de afaceri cumulată, industriile creative ajung la aproximativ 19 miliarde de lei, în 2013 – adică aproximativ 5% din cifra de afaceri totală la nivelul oraşului Bucureşti.
Care sînt avantajele, atuurile oraşului dvs. în comparaţie cu celelalte trei aflate în competiţie?
Pentru Bucureşti, „Oraşul In-vizibil“, ceea ce este astăzi un dezavantaj devine atuul de mîine. Astfel, potenţialul creativ imens al Bucureştiului, deşi neutilizat în totalitate, este un avantaj. Bucureşti este, în acelaşi timp, un oraş care are capacitatea de a livra proiecte mari, cu participare internaţională, iar Festivalul „Enescu“ sau Summerwell sînt o confirmare a acestui fapt. Este un oraş conectat la marile reţele culturale internaţionale şi, pentru că este principalul nod de transport, este oraşul cel mai vizitat de străini. În plus, moştenirea istorică complicată a oraşului îl poziţionează ca o interfaţă între diverse civilizaţii şi reprezentări culturale, ceea ce face din Bucureşti un oraş inedit şi interesant pentru artiştii europeni.
Cum va arăta, în linii mari, programul cultural al oraşului, în 2021?
Potrivit conceptului de candidatură, „Oraşul In-vizibil“, programul urmăreşte să aducă în vizibil potenţialul creativ al oraşului, pe cele trei direcţii identificate în prima etapă de candidatură: „Pierdut şi regăsit“, „Periferii: Înăuntru şi în afara lor“ şi „Microtopii“. Nu ne dorim ca Bucureşti 2021 să însemne un singur an de evenimente artistice, ca un mare festival, după care oraşul să rămînă „pustiit“. Încercăm să creăm o platformă pe a cărei bază să se dezvolte programe culturale şi după 2021.
În ce măsură programul propus implică şi alte localităţi din regiune?
Bucureşti candidează pentru acest titlu împreună cu regiunea Ilfov. Aşadar, este un oraş în continuă schimbare şi, din multe puncte de vedere, încearcă să se adapteze tranziţiei către o structură de metropolă. Ilfovul aduce în proiect obiective culturale importante (de exemplu, centrele culturale Mogoşoaia şi Snagov), dar are şi zone importante, cu o populaţie care suferă de multiple tipuri de privaţiuni sociale, situîndu-se pe primele locuri la nivel naţional (15-40% din populaţie afectată de multiple privaţiuni) şi incluzînd mai multe comunităţi cu densitate mare de populaţie romă.
Pregătirile pentru programul „Capitala Europeană a Culturii“ presupun cheltuieli publice importante de la bugetul local. În ce măsură sînt conştienţi cetăţenii oraşului de aceste angajamente?
Unul dintre principiile candidaturii Bucureştiului este implicarea bucureştenilor şi consultarea lor. De-a lungul primei faze a competiţiei, la consultările cu locuitorii oraşului, una dintre temele de discuţie a fost nevoia de a redefini cultura şi de a găsi un limbaj comun cu cei care nu au avut pînă acum acces la actul artistic şi cultural, precum şi nevoia de a explica de ce cultura nu poate fi trecută la… „alte cheltuieli“ şi de ce este important ca investiţiile administraţiei locale în sectorul cultural să fie constante şi consistente. Un alt principiu important al candidaturii este transparenţa. Am comunicat în mod constant despre costurile candidaturii oraşului Bucureşti, precum şi despre bugetul prevăzut în dosarul de candidatură.
Mihaela Păun este director executiv ARCUB.
a consemnat Matei MARTIN
Foto: wikimedia commons