Bolnavi de Europa. Și, posibil, suspecți

5 aprilie 2023   Tema săptămînii

Uneori, gesturi simple pot trăda simțiri profunde. Într-un banal schimb de mesaje de pe rețelele sociale, liderul extremei drepte a caracterizat europenismul drept „boală”. 

Simplă scăpare? O glumă proastă? Bravadă? Sau un semnal sumbru cu privire la ceea ce s-ar putea întîmpla în cazul accederii la putere? 

Venită din partea unui politician radical, aflat în creștere de cotă, potrivit sondajelor de opinie, remarca poate fi prevestitoare de rele.

Dacă europenismul este o boală, ce-ar face ei pentru a o eradica din societate? Vor fi „bolnavii” puși în carantină, ca o răzbunare perfidă pentru restricțiile sanitare din timpul pandemiei? Va fi ea, boala europeană, pusă la index, prin blocarea ascensiunii sociale și profesionale a celor cu suspiciune de „europenism”? Va deveni ea o „boală rușinoasă”, iar cei infectați vor fi plimbați în cuști, prin piețe și tîrguri, spre distracția gloatei? Sau soluția va fi stîrpirea răului de la rădăcină, prin instaurarea unui sistem de educație dogmatic, xenofob, protocronist, mistic? 

Este, oare, prea mult să ne gîndim la toate acestea plecînd doar de la o remarcă nătîngă a unui politician care – iertare! – pînă acum nu ne-a oferit vreo pildă lămuritoare cu privire la mobilierul dumisale intelectual? 

În timpuri normale ar fi, desigur, o exagerare sau, mai mult, pierdere de vreme. Problema este că zicerea se adaugă unui întreg șir de semne îngrijorătoare care, toate adunate, ne pot duce într-o direcție urîtă.

Un semn rău este îndepărtarea românilor de Europa, cuprinși de un fel de euro-bosumflare 

Multora nimic nu le mai place. Ne ia copiii Europa, să ni-i facă homosexuali. Bunicile fac naveta de la est la vest, să aibă grijă de nepoți. Acolo, se bucură de confortul vieții occidentale, asigurat de fii și fiice prin muncă grea. 

Nepoțeii sînt OK, dar, odată ajunși acasă, bunicii cad iarăși în depresie: Europa vrea să ne fure copiii să-i facă homosexuali. Mai vrea Europa să ne oblige să mîncăm indigesta făină de greieri. Se zice că ne-a interzis și încălzirea cu lemne din 2023 – prețul lemnelor de foc tocmai a fost plafonat de Guvernul de la București, dar asta nu mai contează. Europa ne-a interzis și Crăciunul. 

Dar poate cea mai grozavă dintre toate este ideea că Europa ne-a destrămat familiile, că ea, perfida, i-a smuls pe fii de lîngă părinți și i-a îndepărtat pe nepoți de bunici. Și, deodată, libera circulație încetează să mai fie oportunitatea prin care milioane de familii au scăpat de sărăcie și primele toalete cu apă curentă au putut apărea în satele românești, după două mii de ani. 

În cea mai prosperă decadă a istoriei României, cînd țara s-a apropiat ca niciodată de nivelul mediu de dezvoltare al UE (circa 70%, spun statisticile europene), românii sînt enervați, gata să întoarcă spatele Europei și să trîntească ușa ca o Didină lovită în amoarea proprie.

Tradusă în cifre, această euro-bosumflare românească se traduce cam așa: doar 46% din români mai cred azi că apartenența la Uniunea Europeană este un lucru bun, față de 62% media europeană. Sînt rezultatele ultimei ediții a eurobarometrului realizat de Parlamentul European.

Mai îngrijorătoare este tendința 

Potrivit sondajului, în 2015 numărul românilor care spuneau că apartenența la UE este un lucru bun era mult mai mare, comparat cu media UE: 68% față de 54%.

Sprijinul europenilor față de Uniune a crescut în ultimii ani, la aceasta contribuind cîteva succese notabile ale Uniunii Europene în ultimii ani. A făcut față cu succes Brexit-ului, europenii dovedindu-se uniți în negocierea acordului de divorț. Și asta, în așa măsură încît europenii aflați pe teritoriul britanic au putut primi dreptul de ședere în continuare – puțini români înțeleg asta, dar faptul că ei au putut continua să lucreze și să locuiască în Marea Britanie se datorează apartenenței lor la UE. Au mai fost achizițiile comune de vaccinuri în timpul pandemiei, planul de dezvoltare post-COVID, Next Generation EU sau solidaritatea pentru Ucraina. Toate acestea au arătat că, uniți, europenii sînt o forță.

Un sondaj realizat în mai multe țări pentru European Council on Foreign Relations (ECFR) și publicat la mijlocul luni martie arată că opiniile europenilor sînt tot mai convergente în privința Ucrainei. 

Sprijinul lor pentru Ucraina rămîne unul crescut și ei sînt, în general, de acord că Rusia a devenit acum adversarul sau rivalul Europei. 

Românii, însă, se îndepărtează tot mai mult de această tendință și își fortifică ucraino-scepticismul. Dacă, în general, 66% din respondenți văd Rusia ca pe un adversar sau ca pe un rivaldoar 32% din români împărtășesc această părere. Și tot printre români sînt și cei mai mulți fără vreo opinie referitoare la Rusia: 37%, față de 20% media europeană.

De asemenea, dintre europeni, românii sînt mai înclinați să susțină o încheiere rapidă a războiului, fie și cu cedarea unor teritorii de către Ucraina – 37%, față de 22% care cred că ucrainenii trebuie să-și recupereze teritoriile.

Cu alte cuvinte, în timp ce europenii au înțeles, de la declanșarea războiului, că Rusia este inamicul principal și Ucraina trebuie să-și recupereze teritoriile, românii sînt tot mai înclinați să cedeze pretențiilor Kremlinului.

De ce se întîmplă toate acestea? 

Putem vorbi despre succesul tot mai evident al propagandei ruse, rostogolită fără rușine pe site-uri și emisiuni de televiziune. Posturi TV care promovează astfel de narative, precum RTV sau Realitatea Plus, se bucură de prezența în studiouri a unor politicieni din coaliția de guvernare, care astfel nu fac altceva decît să le legitimeze discursul.

Mai rău, în loc să combată narativele rusești și să-și afirme propriile convingeri europene, politicieni din coaliția de guvernare preiau tot mai des discursul extremei drepte – cum a fost cazul scandalului Bîstroe. Sau blamarea Comisiei Europene pentru nivelurile reduse ale despăgubirilor pentru fermierii români afectați de importurile de cereale din Ucraina. În realitate, vina aparține Ministerului Agriculturii din România, care nu a fost în stare să ofere Comisiei date concludente. Nu mai vorbim de tărăboiul populist de după ratarea admiterii în Spațiul Schengen, în decembrie 2022.

Se vorbește pe culoarele coaliției guvernamentale că strategia pentru anul 2024 ar consta în folosirea ascensiunii extremei drepte și prezentarea acesteia drept o sperietoare. Cîștigă extrema dreaptă alegerile europarlamentare? 

Foarte bine! De frică, oamenii vor veni încolonați să aleagă coaliția PSD-PNL la locale, parlamentare și prezidențiale. Este un joc periculos cu focul, în care România poate să se ardă rău.

Și în urma căruia boala noastră cea europeană se va trezi cu vindecătorii de care nu are nevoie. 

Ovidiu Nahoi este redactor-șef la RFI România.

Foto: flickr

Mai multe