Biodiversitatea și încălzirea planetei

Oamenii nu sînt singurii care suferă săptămînile acestea de pe urma căldurii. Întreaga viață sălbatică, dar și animalele domestice se descurcă cum pot. Valurile de căldură din ce în ce mai dese și prelungite au un impact negativ asupra principalelor ecosisteme terestre. Și haideți să vedem împreună ce se poate întîmpla cu planeta noastră dacă va continua să se încălzească în același ritm.

Valuri de cădură, secetă accentuată și incendiile de vegetație par descrieri desprinse dintre filele romanului Istoria Apelor, lansat acum cîțiva ani de Maya Lunde și care ne prezintă un viitor sumbru în care schimbările climatice (topirea ghețarilor, seceta excesivă și de aici foametea și războaiele) au transformat lumea pe care o cunoaștem noi. Citiți cartea! Condeiul scriitoarei dă de gîndit. Încă mai putem preveni schimbări care tind să devină ireversibile. Genul acesta de literatură, încadrat în categoria climate fiction, cli-fi, poate avea un efect benefic asupra tinerilor. Ne place sau nu să acceptăm, sîntem cu toți părtași la încălzirea planetei.

Cu siguranță, în viitor vom avea o planetă mai caldă și nu este foarte clar pentru nimeni cum anume biodiversitatea se va adapta acestei încălziri. Iulie prezent nu a venit singur în Europa, ci însoțit de Cerberus, valul de căldură ce a perpelit numeroase orașe și regiuni extinse. Poate pentru a ne ajuta să conștientizăm gravitatea schimbărilor climatice care se produc, meteorologii l-au botezat inspirîndu-se din personajele mitologiei grecești, Cerberus fiind cîinele cu trei capete care păzea intrarea în infern. 

Pînă să discutăm despre biodiversitate în general, cel mai aproape de noi sînt prietenii patrupezi sau înaripați care suferă la fel de mult ca noi de pe urma căldurii. Și ce trebuie să reținem este că nu trebuie să apreciem cît de cald le este lor prin prisma simțurilor noastre. Plus că noi nu mergem niciodată desculți pe asfaltul încins, așă că ar fi potrivit să nu ne scoatem nici prietenii blănoși la plimbări lungi în zilele foarte călduroase. Nu îi ajutăm neapărat dacă ne gîndim să îi tundem, nu înseamnă că se vor termoregla mai ușor. Blana mamiferelor are rol izolator, iarna ajutîndu-și posesorul să nu piardă căldura, iar vara să nu se încălzească peste măsură. Nu îi lăsați în mașină la soare, deoarece căldura le poate fi fatală. Și să nu uităm de hidratare. Este foarte important să le lăsăm suficientă apă atunci cînd lipsim de acasă în zilele toride.

Sînt necesare studii complexe pentru a înțelege cum anume biodiversitatea planetei este afectată de aceste valuri de căldură. Echipe interdisciplinare colectează și analizează date care să ne lămurească asupra modului în care căldura transformă mediile de viață. Într-un articol publicat în prestigiosul jurnal științific Nature, la începutul anului 2023, cercetătorii enunță o serie de trei scenarii privind modul în care încălzirea planetei (durata, intensitatea și frecvența valurilor de căldură) va afecta vertebratele terestre pînă la finalul acestui secol. Modelarea a pornit de la date concrete și măsurători de temperatură efectuate începînd din 1950. 

Pentru o creștere a temperaturii de 4,4° C generată de gazele cu efect de seră emise în urma activității antropice, 41% din toate speciile de vertebrate terestre (31,1% din mamifere, 25,8% din păsări, 55,5% din amfibieni și 51% din reptile) vor fi expuse la fenomene termice extreme în cel puțin jumătate din aria de distribuție globală, fiind în pericol de extincție pînă în 2099.

O încălzire cu numai 3,6° C va genera probleme pentru 28,8% din speciile de vertebrate, pe cînd la o creștere cu numai 2,7° C, 15,1% din vertebrate vor fi în pericol. Foarte importantă devine concluzia studiului, potrivit căreia un viitor cu emisii scăzute și cu o încîlzire de numai 1,8° C va reduce foarte mult pericolul global ce planează asupra vertebratelor (cu „doar” 6,1% din specii amenințate cu extincția). Foarte afectate de expunerea la valurile succesive de căldură vor fi regiunile de la latitudini medii (deșerturile, stepele și pășunile), mai degrabă decît cele de la tropice. 

Oceanul planetar este și el afectat de valurile de căldură care s-au dublat din 1982 pînă în 2016, potrivit datelor prelucrate de specialiști. El Niño și La Niña sînt fenomene climatice care se petrec în Pacificul tropical și care influențează climatic toată planeta. Chiar dacă nu ne-am aștepta, acestea sînt fenomene foarte vechi. Se pare că prima mențiune a lui El Niño apare în jurul anului 1600, fiind observat de pescarii de pe coasta peruană, undeva în preajma Crăciunului, motiv pentru care l-au botezat „El Niño”, amintind de pruncul sfînt. Din păcate, consecințele pe care fenomenul El Niño le are asupra oceanului și coastelor nu sînt unele care să aducă bucurie, precum sărbătorile de iarnă. 

Într-o explicație succintă, lucrurile ar sta cam așa: în mod normal, curentul oceanic rece (Humboldt sau curentul Peru) care curge spre nord pe coasta vestică a Americii de Sud pe o distanța de aproximativ 1.000 km înlocuiește apele calde, pe care le împinge spre Asia, cu apele reci, de adîncime, bogate în nutrienți. Aceste ape reci susțin o productivitate crescută prin dezvoltarea algelor și a zooplanctonului, bază a lanțului trofic marin. Acest curent rece pare a fi unul dintre cele mai productive ecosisteme de la nivelul oceanului planetar, deoarece în jur de 20% din captura de pește oceanic provine din aceste zone. Cînd fenomenele de tip El Niño debutează, totul pare dat peste cap, apele calde nu se mai deplasează și sînt sărace în nutrienți, conțin puține organisme planctonice (care plutesc în masa apei) și foarte puțin pește, mamiferele acvatice suferă de foame și, implicit, și captura de pește oceanic se diminuează considerabil.

Valurile de căldură oceanice scad concentrația de oxigen și cresc hipoxia. Coralii, stelele și castraveții de mare sînt afectați, întregul ecosistem al recifelor de corali atît de minunat colorat își pierde strălucirea, coralii expulzînd algele cu care trăiesc în simbioză și devenind albi. „Albirea coralilor” este un fenomen de care suferă din ce în ce mai multe recife. Din Marea Barieră de Corali (localizată în nord-estul Australiei), mai mult de jumătate sînt morți și nu mai pot susține viața colorată a unui ecosistem sănătos. Ei nu mai reprezintă nici o barieră mecanică în calea furtunilor care au efecte devastatoare asupra țărmurilor. Toate scenariile pesimiste pornesc de la încălzirea globală. Nu putem prevedea cu exactitate ce se va întîmpla, dar studiile efectuate au rolul de a ne avertiza că depășim limite care nu trebuiau nici măcar atinse.

Clima planetei se schimbă incontestabil. Prognozele ne aduc furtuni, valuri de căldură, inundații, incendii și alte asemenea dezastre naturale mai intense decît în istoria recentă a planetei. Speciile de plante și animale dispar într-un ritm accelerat din cauza supraexploatării, bolilor, pierderii habitatului etc., iar schimbările climatice au și ele rolul lor. Deja specialiștii au stabilit că ne aflăm în cel de-al șaselea episod de extincție prin care planeta a trecut de la formarea ei. 

Pentru încheiere, am ales cîteva cuvinte ale lui E.O. Wilson (1929-2021), un mare entomolog american, o personalitate a biologiei mondiale, poate cea mai mare după Darwin, care pune foarte clar în evidență rolul omului și tulburările pe care el le produce Naturii: „Dacă omul ar dispărea, lumea s-ar regenera și ar reveni înapoi la starea bogată de echilibru care a existat acum zece mii de ani. Dacă insectele ar dispărea, lumea s-a prăbuși în haos” .

Oana Paula Popa este cercetătoare la Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa“.

Foto: wikimedia commons