Bărbaţii din ziua de azi

În perioada actuală, dominată de un nou tip de spălare a creierelor, pe baza așa-numitei corectitudini politice, cu un rol cel puțin la fel de nefast ca și valurile succesive de atacuri teroriste islamiste, asistăm la schimbări cu efecte bizare asupra relațiilor dintre sexe și genuri. Feminismul victorios din lumea occidentală duce la o inhibare tot mai pronunțată a masculinității bărbatului heterosexual. La polul opus, o exacerbare a virilității exterioare a bărbatului homosexual activ. Feminizarea bărbatului hetero se îmbină cu virilizarea unei subspecii de bărbat homo.

Metrosexualul a fost înlocuit de lumbersexual, care cedează teren în fața spornosexualului. Scurtă istorie. Da, exact ca în filmul cu omulețul lui Gopo. Bărbatul tradițional de odinioară, cel care mirosea a tutun, transpirație și băutură, păros din cap pînă în picioare, a fost înlocuit de bărbatul epilat peste tot, inclusiv și în special în zonele intime. Superspălat, șamponat, tamponat și dat cu deodorant. Peste tot. Tuns, frezat și bibilit. Pentru unii, chiar sclifosit. Modelul oarecum surprinzător e reprezentat de un fotbalist, un oarecare David Beckham. Narcisist pînă la obsesie, genul acesta de bărbat merge la sală, face sport nu atît pentru sănătate, cît mai ales pentru imagine. Stă mult la aparate, dar stă poate încă și mai mult la duș și la vestiar, ca să se admire și să fie admirat. Hetero sau nu, privirile invidioase ori admirative ale colegilor de antrenament îi fac bine, îi sînt chiar necesare.

Dar lumea se schimbă. La modă vine bărbatul cu un aer mai rustic, gen tăietor de lemne. În cămașă mai aspră, în carouri, cu barba aparent mai neîngrijită, în bocanci cu șireturile dezlegate. Dar neîngrijirea e atent studiată și minuțios pregătită. Barba devine tot mai lungă și mai stufoasă, probabil ca să compenseze alte carențe, pentru descoperirea cărora e nevoie de săpături mai profunde.

Sportul de la sală nu mai e suficient, esențial devine sportul din dormitor, în fine, de unde o fi, din pat, de pe masă, cu diverse accesorii, culinare ori nu, după cum a văzut domnul în filmele porno. Asta se caută acum. Îngemănarea armonioasă a spornografiei cu viața de fiecare zi. Sexul sportiv are nevoie de reprezentanți la înălțime. Și viceversa, sexul la înălțime are nevoie de reprezentanți sportivi. Corpul devine un scop în sine, pînă în detaliile cele mai intime. Bărbatul se autosculptează, iar corpul devine un simplu accesoriu, un altar al religiei propriei perfecțiuni.

Se păstrează și unele elemente istorice, aproape folclorice. Bărbatul mai sărac – era să spun cu duhul – își caută salvarea în mașinile scumpe și cît mai bătătoare la ochi. De un roșu cît mai orbitor, dacă se poate. Asortat cu roșul laptop-ului Ferrari și cu ceasul țopistic de la mînă, eventual purtat peste manșetă, în cazul în care nu și-a găsit un model special, gata decupat, ca să i-l scoată cît mai în evidență.

Cultura personală de sorginte pornografică se cere a fi etalată cu orice ocazie pe măsură. Sexul în doi devine sex în grup, în care nu te mai lupți doar să-l satisfaci pe tipul de lîngă tine, ci pe toți cei sau cele pe care le-ai văzut în filmele porno preferate. Concurența e acerbă, și de multe ori e preferabil să nu insiști. Nu putem fi cu toții la nivelul lui Ryan Gosling… Intelectual, evident.

Spornosexualul e atît de narcisist încît corpul lui, atent lucrat și prelucrat, admirat și răsadmirat, fotografiat și răsfotografiat în diverse selfie-uri postate pe Facebook, îi devine cel mai bun material didactic pentru masturbare. Cercul se închide. Șarpele își înghite coada. Vorba vine…

Bărbatul devine un portret-robot viu. Hoarde întregi de bărbați aparent clonați pot fi văzuți în libertate prin diverse baruri și cluburi. În mediul homo nu sînt interesați decît de cei identici cu ei. Urșii cu urșii. Tăietorii de lemne cu tăietorii de lemne. Cei în uniformă doar cu alții în aceeași uniformă. Bicicliștii cu bicicliștii. Și așa mai departe.

Bărbatul modern actual nu mai e bărbat decît prin preocuparea feminină obsesivă pentru propria lui imagine. Asta în timp ce vocile feministe contemporane le cer femeilor să fie cît mai neîngrijite, cît mai neepilate, cît mai „naturale“. Bărbatul se emancipează epilîndu-se pînă în colțișoarele cele mai ascunse, iar femeia se emancipează printr-un „nu“ hotărît spus epilării și cochetăriei. Unii militanți pentru salvarea planetei ne recomandă să facem duș cel mult o dată pe săptămînă. Iar alții să economisim apa de la WC făcînd pipi la duș. Nu se precizează cu ce frecvență.

Alcor C. Crișan este membru al Aso­cia­ției Internaționale a Interpreților de Conferință.

Foto: wikimedia commons