Bărbăţie şi schimbare
Un Dosar despre Bărbat poate fi ceva inepuizabil. Un Dosar despre Bărbat poate fi, de asemenea, considerat superfluu, pentru că bărbații sînt, pînă la urmă, mainstream-ul, lumea, cei la care ne raportăm, cei care fac și desfac marile chestiuni ale ei.
Sau cel puțin așa stăteau lucrurile, pînă de curînd. Ei erau centrul la care se raportau diversele margini mai mult sau mai puțin oropsite, mai mult sau mai puțin în căutare de drepturi. Ei, bărbații, erau principalii provider-i ai vieții de familie, luptătorii de serviciu în războaie adevărate sau simbolice, „stîlpii“ progresului economic, social etc.
Nu că nu ar fi rămas așa. Doar că Bărbatul nu mai e atît de singur. Femeile s-au grăbit, dacă nu să-l ajungă din urmă, măcar să i se alăture, nu doar în chestiuni de familie, ci într-ale lumii în general. Patriarhatul în care am fost crescuți, majoritatea dintre noi, a început să mai scîrțîie. Unii dintre ei au descoperit, chiar, că nu sînt heterosexuali. Iar Bărbatul (macho și „clasic“) s-a văzut, deodată, mai puțin de neînlocuit.
Există o întreagă literatură care vorbește de schimbările pe care le suferă Bărbatul secolului XXI. Care, vrînd-nevrînd, se vede obligat să mai „împrumute“ și din modul de comportament al femeilor, cu care are tot mai mult de-a face profesional. Și nici pe plan personal nu mai poate fi cum a fost odată: lumea s‑a schimbat, s-a mai „înmuiat“, dacă pot spune așa, oamenii se străduiesc, măcar în unele părți ale ei, să devină mai toleranți. Comunicarea și acceptarea celuilalt, cu toate slăbiciunile lui, devin, acum, caracteristici tot mai importante ale lumii în care trăim.
Sigur că „fetele“ continuă să aprecieze „băieții răi“ sau teribili – dar cred că mai curînd pentru o seară, decît pentru o viață. Altfel, vor pur și simplu niște parteneri cu care să se înțeleagă și să facă lucruri împreună. Cred că împărțirea strictă a rolurilor casnice nu mai e de actualitate (deși, desigur, depinde de zonă, mediu etc.). Femeia nu mai e, într-o măsură destul de mare, unica responsabilă cu treburile domestice. Și nici cu creșterea copilului. Și nici Bărbatul nu mai e, de mult, singurul care aduce bani în casă. Desigur, mai rămîne, în destule cazuri, cel care aduce mai mulți bani. Dar și asta a început să se schimbe.
Dosarul de față semnalează doar, succint, aceste schimbări. Problema care se pune, evident, este cum face față Bărbatul acestor schimbări. Dacă ele îi afectează masculinitatea și cum. Se discută, de asemenea, despre presiunea pe care patriarhatul a exercitat-o nu doar asupra femeii, cît și asupra bărbatului. Și de care, acum, este întrucîtva eliberat: un bărbat, azi, e încurajat să-și arate emoțiile, poate chiar să plîngă. Întrebarea e cum suportă Bărbatul toate acestea, dacă se poate bucura de această destindere, cît și în ce fel. Cum își poate păstra „bărbăția“ într-o lume în schimbare. Desigur, posibile răspunsuri găsim în articolele referitoare la subculturile masculine hard sau la anumite meserii specific masculine, ori, mai periculos, la anumite ideologii. Întrebarea rămîne, însă, fără un răspuns încă bine definit.
Ilustraţie de Ion BARBU