Bani, muncă şi timp liber în clasa de sus

14 iunie 2008   Tema săptămînii

În mai 2003, conform Barometrului de opinie publică (BOP), cei mai mulţi dintre români percepeau structura socială a României ca avînd o formă piramidală (cu o elită mică la vîrf, mai mulţi oameni la mijloc şi cei mai mulţi la bază) sau o variantă a piramidei cu baza supra-dimensionată (o mică elită la vîrf, puţini oameni la mijloc şi cea mai mare parte la bază). Dacă opiniile respondenţilor au fost împărţite în privinţa dimensiunilor straturilor de jos şi ale celor de mijloc, 99% dintre ei au ales variante în care doar un mic procent din populaţie face parte din clasa de sus, pentru a caracteriza structura socială existentă. Atît măsura subiectivă (autoclasificare în clase sociale), cît şi cele obiective (bazate pe venit, ocupaţie, educaţie) de împărţire a populaţiei pe clase sociale oferă aceeaşi imagine conform căreia doar o mică parte din populaţie poate fi etichetată ca aparţinînd clasei de sus. Între anii 1998 şi 2006, în cercetările BOP, aproximativ 1% din respondenţi se auto-identifică drept membri ai acestei clase. Tot în această perioadă, diverse măsuri obiective ale apartenenţei la clasa de sus (folosind criterii de venit şi nivel de educaţie) estimează că o proporţie între 4% şi 6% din populaţie face parte din aceasta. Dat fiind că cei din straturile sociale superioare sînt de obicei subreprezentaţi în sondaje, datele oferă informaţii despre un subsegment al clasei superioare (partea inferioară a clasei de sus). În condiţii ideale, delimitarea clasei de sus ar trebui făcută avînd în vedere atît criterii subiective, cît şi criterii obiective, însă subreprezentarea membrilor clasei de sus în sondajele de opinie ne obligă să lucrăm cu definiţii permisive. Folosind o astfel de definiţie, bazată pe criterii obiective (cei mai bogaţi 10% cu mai mult de 12 clase), membrii clasei de sus sînt concentraţi în prezent în ocupaţii care nu implică muncă manuală, dar provin din familii cu niveluri educaţionale şi ocupaţionale extrem de variate (de la gimnaziu pînă la studii superioare şi de la muncitori calificaţi pînă la ocupaţii intelectuale). Originile sociale diverse ale actualilor membri ai clasei de sus reflectă structura socială existentă înainte de 1989 (cu principala linie de demarcaţie între o mică elită politică şi restul populaţiei grupată în cîteva straturi caracterizate de distanţe comprimate din punct de vedere al resurselor financiare şi al accesului la bunuri de consum şi servicii) şi faptul că după 1989 o parte din barierele în calea mobilităţii sociale au dispărut, permiţînd o rearanjare a populaţiei în structura socială. Chiar dacă pătura cea mai bogată a clasei de sus (probabil cu origini sociale mai omogene) nu este surprinsă de datele de sondaj, acest segment caracterizat de origini sociale diverse şi-a făcut loc pe lîngă primul grup în topul ierarhiei celor mai bogaţi şi mai educaţi, apelînd la alte resurse decît cele ale familiei de origine. Aceste resurse sînt cel mai probabil în principal propria educaţie, relaţiile, structura oportunităţilor de după 1989, schimbările din structura ocupaţională şi apariţia sectorului privat. În opinia membrilor acestui segment, resursele cele mai importante pentru reuşita în viaţă sînt inteligenţa, munca, relaţiile şi norocul (BOP 2003). Dată fiind provenienţa din medii sociale diferite a acestui segment social, se ridică întrebarea dacă trăsăturile sale denotă cristalizarea unei clase sociale caracterizate de o viziune comună asupra lumii, cu orientări comportamentale, atitudinale şi valorice diferite de celelalte clase sociale. Orientările în jurul cărora se poate cristaliza o viziune comună a membrilor acestui grup ar putea fi legate în principal de bani, muncă şi timp liber, domenii în care resursele materiale şi financiare mai bune ale clasei de sus permit o organizare diferită a activităţilor şi atitudini diferite în comparaţie cu membri celorlalte clase sociale. Membrii clasei de sus se consideră mai bogaţi decît membrii celorlalte clase. Diferenţele din acest punct de vedere nu sînt foarte mari, sugerînd fie că aceştia nu pun accentul pe statutul lor de oameni bogaţi, fie că estimarea propriei bogăţii este ponderată de ambiţii mai mari. Pe de altă parte, 43% din clasa de sus estimează că veniturile lor sînt suficiente pentru cumpărarea unor bunuri mai scumpe sau pentru a avea tot ce le trebuie, pe cînd doar 10% din clasa de mijloc şi 6% din clasa de jos consideră că se află în această situaţie. De asemenea, cei din clasa de sus declară cheltuieli lunare medii în gospodărie de două ori mai mari decît cheltuielile celor din clasa de mijloc şi de trei ori mai mari decît cele ale membrilor clasei de jos (BOP 2006). Surprinzător, în discursul clasei de sus, banii nu sînt mai puţin importanţi decît în discursul celorlalte clase - se discută la fel de des despre preţuri şi costul vieţii cu cei apropiaţi (BOP 2006), salariul primit la locul de muncă este considerat la fel de important (BOP 2005), iar banii familiei sînt la fel de importanţi pentru reuşita în viaţă (BOP 2003). Deşi munca este considerată mai importantă în clasa de sus decît în celelalte clase, nu există diferenţe între aceasta şi cea de mijloc în atitudinile faţă de muncă. Ambele clase tind să creadă în mai mare măsură decît clasa de jos că munca este un mod important de a-ţi pune în valoare aptitudinile, pe cînd clasa de jos priveşte munca drept o datorie către societate. Clasa de sus şi clasa de mijloc nu diferă nici în importanţa acordată timpului liber, deşi ambele consideră timpul liber mai important decît clasa de jos (BOP 2005). Deşi segmentul clasei de sus descris aici se diferenţiază clar de clasa de jos pe toate dimensiunile discutate, diferenţele faţă de clasa de mijloc sînt mai puţin evidente. În afară de cîteva semnificative din punct de vedere statistic în ceea ce priveşte aprecierea bogăţiei şi a veniturilor, evaluarea cheltuielilor lunare şi importanţa muncii, profilurile de orientări valorice şi atitudinale cu privire la muncă şi timp liber sînt similare în cele două clase. Este posibil ca această asemănare să fie determinată parţial de originile sociale comune ale actualilor membri ai celor două clase şi parţial de un flux de mobilitate intra-generaţională ascendentă dinspre clasa de mijloc înspre clasa de sus.

Mai multe