Aurul Orientului

28 noiembrie 2017   Tema săptămînii

„Oriental“ subîntinde un spectru larg de semnificație, de la percepția „turistică“, edulcorată, a unui Orient al colonialelor, aurului și mirodeniilor, reflectată de sintagmele devenite clasice în cele mai multe limbi occidentale: „frumusețe orientală“, „melodie orientală“, „basm oriental“, „mireasmă orientală“, pînă la disciplina severă a studierii limbilor străvechi și a culturilor orientale.

Se spune că nu ai cu adevărat acces la o cultură fără să-i cunoști limba. Dincolo de această evidență, există o legătură mai strînsă, o analogie mai profundă între studiul limbilor vechi și studiul culturilor orientale. Pentru Sergiu Al-George, ambele demersuri se află în căutarea unuia și aceluiași lucru: o rădăcină comună, un izvor arhaic, un element unificator. Ambele direcții de studiu folosesc aceeași „ipoteză de lucru“, același miraj productiv al unui principiu unificator: la nivel filologic avem teoria originii indo-europene (limba originară?), iar la nivel cultural, filonul tradițiilor populare, arhaice în orizontul cărora orice cultură „se întîlnește cu China, cu India, cu Indochina, cu Oceania“ (Mircea Eliade). Miza ambelor direcții de studiu este, în ultimă instanță, descoperirea universalității limbilor și a culturilor deopotrivă, a originarității care constituie adevărata „mirodenie“, aurul veritabil al Orientului.

Aflăm, din textul dlui Liviu Bordaș, că, în materie de indianistică, România se află pe ultimul loc în Europa, cu mult în urma Bulgariei. „Pînă și bulgarii stau mai bine ca noi!“ – expresia supremă a decepției naționale – se aplică și aici.

Poate că șansa, cum o vedea Eliade, a României de a fi „arhaică“, „orientală“ devine, din avantaj cultural, neșansă instituțională și academică; sîntem, cum ar veni, noi înșine, prea orientali pentru a putea practica orientalistica de la distanța cuvenită. Orientalistica e, în fond, o disciplină occidentală.

În toamna acestui an, pe 13 septembrie, Sergiu Al-George, unul dintre cei mai importanți orientaliști români ai secolului al XX-lea, ar fi împlinit 95 de ani. Dosarul de față este un omagiu adus domniei-sale.

Ilustraţie de Ion BARBU

Mai multe