Aţi văzut doar vîrful aisbergului
Îi spun senatorului PSD Dan Şova, în direct la TVR, că îmi este frică de ce poate face USL cu 85% din Parlament. Tocmai zisese, ca o laudă, că prin votul uninominal în stil britanic se va repeta în Parlament situaţia de la preşedinţii Consiliilor Judeţene, unde USL a luat în jur de 50% din voturi şi a obţinut 36 de posturi din cele 41. Îi mai spun că într-o lună au arătat atîta disponibilitate la abuz, încît ar trebui să ne fie tuturor frică. Mi-a cerut exemple. Am dat o serie, între care prefecţii. Mi-a spus că s-au schimbat doar 36 de prefecţi în această lună. Omul a zis-o fără să clipească. Problema este că prefecţii sînt funcţionari publici, nu demnitari. Asta este o politică greşită şi am scris-o atunci cînd au schimbat legea data trecută. Prefectul e un post atît de înalt, încît nu văd guverne române lucrînd cu oamenii altora. Deci, să spunem că Guvernul Ponta nu avea încredere să lucreze cu prefecţii puşi de Boc. Ce trebuia să facă? Să schimbe legea. În schimb, i-au ras pe oameni fără jenă, încălcînd legea. Avem o ficţiune juridică pretenţioasă şi o practică abuzivă. Cea mai proastă situaţie teoretic posibilă.
Pare un exemplu minor, dar nu este. Otilia Nuţu are în articolul de mai jos mai multe exemple. Ţin minte şi acum prima mea cercetare pentru un raport de politici publice. Abia începusem să lucrez la Societatea Academică din România, PDSR tocmai se întorsese la guvernare după alegerile din 2000. Într-o singură zi au desfiinţat toate ministerele din România. Cine citeşte Monitorul Oficial din acele zile se cruceşte. Pur şi simplu, un guvern îşi desfiinţează toată administraţia centrală şi o reînfiinţează imediat la loc. Cu mici schimbări de nume – de gen nu mai aveam Ministerul de Finanţe, aveam Ministerul Finanţelor Publice. Care era poanta? În decembrie 1999, pentru deschiderea negocierilor de aderare la UE, România trecuse o lege a funcţionarului public. Oamenii nu puteau fi daţi afară (nu vorbim de secretari de stat şi de alte funcţii politice, ci de funcţionari). Aşa că ce s-au gîndit băieţii lui Octav Cozmâncă? Desfiinţăm toate instituţiile. Şi le reînfiinţăm. Deci, sînt instituţii noi, nu? Atunci îi reangajăm numai pe ăia de vrem noi.
Un asemenea nihilism legal era fără precedent. Şi a rămas fără precedent, din fericire. Însă ce face Guvernul Ponta de mai bine de o lună îmi aminteşte de acele vremuri. De genul acesta de gîndire de tanc sovietic: luptăm pentru pace pînă nu mai rămîne piatră peste piatră. Am sperat că generaţia nouă din PSD, care a luat acum puterea, în frunte cu Victor Ponta, să fie altfel. Dar nu dă semne.
Crezînd că îmi închide gura, senatorul Şova mi-a spus în emisiunea de la TVR (apropo de TVR…) că şi PDL a schimbat prefecţii. Cu deosebirea că ăia măcar au încercat schimbarea legii, avea dreptate. I-am replicat: au fost tîmpiţi, dvs. vreţi să fiţi la fel? Zilele astea auziţi permanent de la apărătorii puterii că şi ăilalţi au făcut la fel. Nu vă lăsaţi intimidaţi, replicaţi-le că ăia au fost tîmpiţi şi că nu e musai necesar să fie şi ei.
Mobilizarea lumii culturale pentru salvarea ICR este de bun augur. Dar ICR este doar vîrful aisbergului, vizibil pentru că e de interes pentru elita culturală, care are resurse de mobilizare şi de vizibilitate. În calitate de buni cetăţeni, ar trebui să stăm cu ochii pe multe alte instituţii şi chiar întreprinderi de stat, cum bine zice Otilia Nuţu.
Emisiunea "Punerea pe gînduri" din 21 iunie 2012, la RFI România, cu Otilia Nuţu şi Mircea Vasilescu. Prin telefon a intervenit Cristi Puiu. Au fost difuzate fragmente înregistrate cu Horia-Roman Patapievici, preşedintele ICR, şi senatorul Puiu Haşotti.