„Așa, și? Ai căzut din pod?“
Am cam picat jumătate dintre cele mai importante examene și uite ca viața nu s-a sfîrșit. Ba dimpotrivă, orice examen picat mi-a deschis perspective noi. Am luat-o pe o altă cărare, poate mai abruptă, dar cu siguranță mai pitorească. Desigur, dacă aș fi performat la momentul potrivit, aș fi muncit mai puțin după aceea, dar n-a fost să fie. Unde mai pui că am avut „norocul“ să fac parte dintr-o generație care a prins cele mai multe examene: treapta întîi la intrarea în liceu, treapta a doua în clasa a zecea, Bac-ul cu cinci materii și examen oral la română, la care se adăuga examenul de admitere în facultate, cu care am insistat vreo doi ani la rînd și bine că nu l-am luat, că m-ar fi așteptat o viață foarte anostă.
Primul meu examen a fost și primul ratat. Am debutat bine. Era examenul de admitere în liceu. Atîta importanță i se dădea examenului astuia, iar noi eram atît de cruzi și atît de speriați, încît atunci cînd am aflat ca l-am „picat“ am crezut că lumea s-a sfîrșit. Am ajuns acasă, l am sunat pe bunicul și i-am zis că am „căzut“ la examen, mă așteptam să fie dezamăgit, supărat, iar el mi a răspuns: „Așa, și? Ai căzut din pod? Ți-ai rupt ceva? Dacă nu, stai liniștită, nu e nici o nenorocire.“ Picasem examenul cu nota 8 și în urma „redistribuirii“ am dat peste o clasă întreagă de copii deștepți, frumoși și la fel de emotivi ca mine.
După o viață petrecută cu mine, știu sigur că nu-s chiar tîmpită și nici nepregătită, dar mă pierd la examene. E un fel de boală incurabilă, de care nu te vindeci niciodată, în continuare nu pot „să dau tot ce e mai bun din mine“ la comandă și la ora fixă. Nu sînt și nu am fost premiantă, nu cer asta nici de la copilul meu și nu consider examenele relevante, cred doar în performanța pe termen lung. În consecință, emotivitatea a fost întotdeauna un criteriu important atunci cînd a trebuit să recrutez pe cineva. Cît despre mine, cine n-are răbdare să mă cunoască pierde un om de nădejde. Și atîta timp cît nu cad din pod, sigur găsesc eu o cărare pe care să mă cațăr spre vîrf.
Oana Giurgiu este producătoare și regizoare.