Apocalipsa, microcipurile şi ardelenii

15 ianuarie 2004   Tema săptămînii

Presa scrisă şi jurnalele TV au difuzat în vara aceasta o ştire potrivit căreia sătenii din unele localităţi din Ardeal refuză să se conformeze unui ordin al Ministerului Agriculturii, privind obligativitatea montării microcipurilor de identificare pentru cai. Cu aplicarea acestui ordin au fost însărcinate Direcţiile Sanitar-Veterinare din judeţe, refuzul de a accepta injectarea acestor cipuri atrăgînd amenzi destul de usturătoare. Motivele invocate de autorităţi au fost: "armonizarea cu legislaţia europeană", dar şi împiedicarea furturilor acestor animale. În legislaţia ţărilor occidentale sînt prevăzute asemenea implanturi, la cîini şi pisici, dar şi la cabaline. Carnea de cal este considerată aliment, în unele din aceste ţări. În consecinţă, cipul este un mijloc de protecţie sanitară: înainte de a ajunge la abator, pot fi obţinute toate datele medicale ale animalului (boli, vaccinuri). La noi, cînd veterinarii au purces să-şi facă datoria, au fost întîmpinaţi cu ostilitate şi cu Biblia în mînă. Potrivit Apocalipsei, Fiara îi va sili pe toţi oamenii: "pe cei mici şi pe cei mari, pe cei bogaţi şi pe cei săraci, şi pe cei slobozi şi pe cei robi, ca să-şi pună semn pe mîna lor cea dreaptă sau pe frunte" (13, 16). Cei ce se vor închina Fiarei şi vor primi Semnul se vor chinui pe veci în foc şi pucioasă. Majoritatea sătenilor intervievaţi erau convinşi că aceste cipuri sînt semne ale venirii Fiarei, ale sfîrşitului lumii şi că, după "însemnarea" animalelor, va veni şi rîndul oamenilor. Un ţăran din Bistriţa-Năsăud declara reporterului că mai bine îşi sacrifică calul decît să monteze cipul - "pecetea lui Antihrist". Imaginarul eschatologic se dovedeşte a fi o structură extrem de rezistentă în mentalul colectiv românesc, mai ales în mediul rural. Aceleaşi spaime milenariste le putem constata şi în perioada interbelică. Sociologul Henri H. Stahl a observat neliniştea locuitorilor din Nerej-Vrancea în faţa apariţiei echipei de monografişti: "Deseori un cercetător imprudent a stîrnit panică în sat, scriind toate cele, cu aer inchizitorial. Imediat, cum de pildă în Nerej, a ieşit zvonul că se apropie sfîrşitul lumii, căci aşa scrie în Apocalips că unul din semnele prevestitoare va fi şi scrierea în condici a tuturor lucrurilor". Deseori, în mediile ţărăneşti, recensămintele, înregistrarea în scris a oamenilor, au fost privite ca semne ale apropierii sfîrşitului lumii. (De exemplu, recensămîntul supuşilor din Anglia, ordonat de Wilhelm Cuceritorul în 1086, a primit numele de Doomsday Book - Cartea Judecăţii de Apoi.) Petre V. Ştefănucă, un alt membru al şcolii monografice, ne relatează un caz similar petrecut într-un sat basarabean, unde soseşte o echipă medicală pentru a preveni răspîndirea unei epidemii de tifos exantematic. Însoţiţi de jandarmi, medicii umblă din casă în casă pentru a dezinfecta. La vederea lor, sătenii sar gardurile şi fug în toate părţile crezînd că nepoftiţii oaspeţi sînt mesagerii lui Antihrist ("Antihîrţ") veniţi să-i scrie "la zapis": "unu sî sloboadă sînge, da unu sî pui peceata lui la oameni ca să-i cunoască" - declara un ţăran basarabean. Fiindcă în satele vecine nu veniseră asemenea "soli de-ai lui Antihîrţ", babele au sărit cu gura asupra primarului, învinovăţindu-l că el i-a adus în satul lor. Tot Ştefănucă înregistrează credinţa că "Antihîrţ cînd ari să vie, o să umbli c'on tablău (catastif - n.n.) ş-a s-ţi scrii la legea lui". Împrumutînd terminologia lui Fernand Braudel, putem afirma că avem de-a face cu structuri mentale, cu reprezentări colective care se înscriu în "durata lungă". Interesant este faptul că aceleaşi convingeri sînt împărtăşite astăzi şi de adepţii teoriilor conspiraţiei satanice. Pentru aceştia, cardurile şi cărţile electronice de identitate (care - nu-i aşa - conţin cipuri!) ar avea imprimate "pecetea lui Antihrist"; codurile de bare ar ascunde cifra 666. Puţin probabil ca sătenii noştri din Ardeal sa fi citit un asemenea gen de literatură. În faţa obligativităţii "dotării" cailor lor cu aceste dispozitive ciudate, ei au reacţionat conform vechilor resorturi mentale care ţin de interpretarea neliniştitoarelor imagini biblice. Antropologii ar putea, în urma unor anchete de teren, să studieze şi să explice aceste atitudini şi comportamente din "România profundă". Nu de alta, dar se pare că Europa va trebui să ne accepte şi cu spaimele noastre apocaliptice, nu numai cu exorcizările din mănăstiri.

Mai multe