Analize private

O cunoştinţă, să-i zicem Iuliana, mi-a povestit cum, în urmă cu vreo cîţiva ani, a avut o perioadă în care s-a simţit rău. Slăbea văzînd cu ochii şi avea stări de leşin. Doctorul de familie i-a recomandat nişte analize. Cu chiu, cu vai, a reuşit să ajungă la o clinică particulară, unde a cerut să i se facă respectivele analize. Pe lîngă costul obişnuit, a plătit şi o taxă de urgenţă (cîteva sute bune de lei în plus) pentru că, avînd în vedere starea ei, doctorul voia analizele cît mai repede. La clinică i-au luat sînge şi i-au spus că în două zile va avea toate rezultatele. Unele au venit într-adevăr în două zile, dar altele nu. A telefonat la clinică să întrebe ce se întîmplă. I s-a răspuns că trebuie să mai aibă răbdare încă alte două zile, fiindcă ar fi fost vorba de nişte teste mai complicate, al căror rezultat nu putea fi obţinut aşa de repede. Considera că nu are rost să se întoarcă la doctor fără toate analizele şi, chiar dacă se simţea tot mai bolnavă, a preferat să aştepte. Dar au mai trecut două zile şi rezultatele tot n-au venit. A telefonat din nou la clinică. De data asta, i s-a spus că pentru acele analize trebuia folosit un kit foarte scump. Iuliana le-a spus că, totuşi, a plătit o taxă de urgenţă. Persoana de la celălalt capăt al firului i-a răspuns că taxa plătită de ea e mult mai mică decît ar costa acel kit de analize, pe care patronii (polonezi) nu le dau voie să-l deschidă pentru un singur pacient. Aşteptau, aşadar, să vină mai mulţi pacienţi cu aceeaşi cerere, ca să facă analiza. Iuliana a simţit că i se face şi mai rău. S-a dus la doctor cu analizele pe care le avea. Acesta i-a pus un diagnostic şi i-a dat un tratament care a avut efect.  

De îndată ce s-a simţit mai bine, s-a dus la clinică să ceară taxa de urgenţă înapoi, măcar atît. În ciuda argumentelor, a insistenţelor şi, în cele din urmă, a ameninţărilor că-i va reclama, n-a obţinut nimic. Rezultatele complicatelor analize i-au venit pe e-mail abia peste vreo trei săptămîni, cînd nici nu mai avea nevoie de ele. Între timp, din fericire, se însănătoşise. Ce s-ar fi întîmplat însă, în caz contrar? S-a hotărît să nu lase lucrurile aşa şi a făcut o sesizare la OPC, cum se numea pe atunci. După mai bine de o lună, cînd aproape că uitase întîmplarea, a primit un telefon de la o inspectoare OPC, care i-a spus că a analizat problema ei, că a cerut informaţii şi de la clinică, şi că „fetele“ de acolo, care „sînt foarte înţelegătoare“, au lămurit-o că reclamaţia era nejustificată. „Cum aşa?“ a întrebat Iuliana. „Păi“, i-a zis inspectoarea, „din analizele dumneavoastră reiese că aveţi o problemă cu tiroida şi, după cum mi-au explicat fetele de acolo, asta e cauza pentru care aţi fost aşa de agitată şi aţi făcut atîtea reclamaţii.“ Iulianei i-au apărut, brusc, ceva simptome de sufocare.