Altruism și civism
- argument -
De ce aşa, deodată, un dosar despre asemenea atitudini, umane şi cetăţeneşti? Simplu: deoarece constat, tot mai apăsător pe zi ce trece, că le întîlnesc tot mai rar în viaţa cotidiană. Mi se pare că oamenii din jurul meu sînt tot mai puţin interesaţi de ceilalţi semeni ai lor, în special de cei care nu le sînt apropiaţi la prima mînă, precum familiile sau prietenii. Sînt tot mai indiferenţi la cei care trec pe lîngă ei, pe stradă, la nevoile sau disperările lor... Îşi creează, majoritatea, un zid apărător între ei şi lumea înconjurătoare, un soi de plapumă opacă şi călduţă dincolo de care se poate întîmpla orice, de la Ştirile de la ora 5 la reduceri salariale. Altruismul, citesc în DEX, este o „atitudine morală sau dispoziţie sufletească a celui care acţionează dezinteresat în favoarea altora; doctrină morală care preconizează o asemenea atitudine“. Îmi sare în ochi cuvîntul „dezinteresat“. Să îţi pese de aproapele tău (vorba Bibliei...) dezinteresat, fără să aştepţi ceva în schimb, ca mod de viaţă, ca atitudine „sufletească“ şi „morală“. Iată ceva ce, în linii mari, şi după mulţii ani de comunism, nu prea ştim – şi nici nu prea vrem... – să facem. Să fim, măcar, drăguţi şi amabili unii cu alţii. Pur şi simplu din plăcerea de a fi aşa...
Interesul faţă de ceilalţi semeni, atîta timp cît aceştia sînt cuprinşi într-o structură socială, şi în loc de „oameni“ capătă responsabila titulatură de „cetăţeni“ (locuitori ai Cetăţii, cu normele şi noimele ei...), devine „spirit civic“. Sau ar trebui să devină ceea ce DEX-ul defineşte după cum urmează: „Atitudine, zel, devotament de care dă dovadă un bun cetăţean“; „Sentiment profund de dragoste şi de devotament civic; patriotism“.
Acesta din urmă a existat şi există în multe situaţii concrete, instituţionalizat sau nu: sînt oameni şi ONG-uri care semnalează nereguli, pornind de la cele mai simple, şi militează pentru ele, uneori cu sorţi de izbîndă. În mic, şi în cazuri concrete, spiritul civic există, şi are rezultate. Dar nu e, încă, un mod de viaţă. Tot aşa cum nici altruismul nu e o atitudine generalizată. Dosarul de faţă îşi propune să vadă ce au de zis, în această privinţă, Biserica, Societatea civilă, oameni care aleg să susţină diverse cauze, chiar aparent pierdute… Şi cum ne fac toate acestea să fim mai puţin indiferenţi, mai toleranţi şi, de ce nu, mai... umani unii cu alţii.