Aleşii locali sînt ai noştri

13 aprilie 2008   Tema săptămînii

Karl Popper ne învăţa că la întrebarea "cine ar trebui să ne conducă?" nu ar trebui să dăm răspunsuri de genul "liberalii", "socialiştii", "comuniştii", "naţionaliştii" etc. În locul acestor răspunsuri, Popper propunea o altă întrebare care schimbă unghiul de vedere, şi anume, "cum putem crea un sistem prin care cei merituoşi şi integri să ajungă la putere?". Doar dacă aceşti oameni ajung să conducă, doar aşa putem spera la mai bine. Ne aflăm în ajunul campaniei pentru alegerile locale, primele de după aderarea la Uniunea Europeană, şi nu am reuşit să punem la punct un astfel de sistem politic care să aducă în primăriile şi consiliile noastre, locale şi judeţene, oameni capabili să fie forţe dinamice pentru societate, şi nu retrograde. Partidele politice ar trebui să îndeplinească pentru noi (pentru societate) această funcţie, adică să-i recruteze şi să-i pregătească pe cei care trebuie să ne administreze localităţile şi statul. O privire ceva mai pătrunzătoare la cei care ne populează primăriile, consiliile locale şi judeţene, şi este suficient să ne lămurim de ce oraşele noastre arată aşa cum arată şi de ce comunele patriei parcă se descompun. Ceva este putred la nivelul organizaţiilor locale de partid. În toate partidele. "Ieşirile" acestora în termeni de candidaţi la funcţiile de primari (cu excepţia cîtorva oraşe mai mari) şi de consilieri locali sînt jalnice. Găsim cu precădere oameni care au intrat în politică pentru a parveni, prea puţin merituoşi şi prea puţin educaţi pentru a face politică "la centru". Ei sînt împinşi sau se înghesuie singuri pe listele pentru consiliile locale - un fel de bonus pentru că nu au reuşit să ocupe vreo funcţie prin alte instituţii descentralizate (pe care să le poată căpuşa în folosul partidului). Oameni blazaţi, care nu ştiu de ce devin primari sau consilieri şi ce ar vrea să facă în funcţiile respective, fără nici o viziune de dezvoltare pentru comunitatea lor. O cercetare recentă relevă cum, la nivelul Bucureştiului, într-un sector consilierii locali au avut în patru ani 71 de iniţiative pentru comunitatea lor, într-un alt sector au avut o singură iniţiativă, iar în restul sectoarelor nici una! Evident, aceşti oameni, ei înşişi, prin atitudinea lor, desconsideră instituţia Consiliului Local pe care ar trebui să o susţină şi să o promoveze. Dacă în Capitală situaţia arată aşa, ce pretenţii mai putem avea pentru restul ţării? Există o legătură cît se poate de directă între calitatea resurselor umane (furnizate de partide) şi calitatea vieţii cetăţenilor dintr-o urbe. Atraşi de spectacolul televiziunilor care nu arată decît polemica dintre Preşedinte, Guvern şi Parlament, ne lăsăm antrenaţi (sau nu) în dispute sterile şi îndepărtate. Şi aşa se succed mandate întregi fără ca noi să-i cunoaştem măcar pe unul dintre consilierii locali pe care-i alegem cu propria mînă. Şi culmea este că aceştia au sau ar putea avea o influenţă mult mai mai mare asupra vieţii noastre decît oricare alt politician "de la centru". Cineva s-ar putea întreba de ce mizăm aici pe rolul consilierilor locali, şi mai puţin pe primari, eroii mai vizibili ai localităţilor noastre. Simplu, chiar nefuncţionalitatea cronică a consiliilor locale, transformate în maşinării de vot ale primarului, duce la incompetenţă administrativă, indiferent dacă vorbim de întreaga primărie: primar plus consiliu. Un singur om nu le poate şti pe toate şi nu poate avea cele mai grozave idei într-o comunitate. Revenind la cum ar trebui să fie aleşii noştri locali (acum europeni), nu putem să oferim o reţetă infailibilă. Mai mult, aria noastră ca alegători este limitată la ce ne propun partidele, iar viaţa politică la nivelul întregii ţări este diversă. Două calităţi par astăzi determinante şi indispensabile pentru viitoarele politici locale de succes: capacitatea de a derula proiecte majore şi leadership-ul. Copleşitoarea majoritate a localităţilor din România au nevoie de proiecte majore, în special de infrastructură, proiecte care să ridice calitatea vieţii cetăţenilor şi să atragă după sine alte proiecte de dezvoltare: reţeaua de drumuri şi descongestionarea traficului, infrastructura socială (şcoli, spitale), revigorarea culturală. Bani pentru toate acestea sînt şi vor fi: fondurile structurale. Dar pentru a face aceste lucruri aleşii locali trebuie să înţeleagă logica managementului de proiect: orice proiect care are un început are şi un sfîrşit cuantificabil în standardul de viaţă al cetăţenilor din acea localitate. Englezismul de mai sus, leadership-ul, presupune oameni care să-şi poată inspira comunităţile, pentru că un efort de modernizare fără participarea conştientă a majorităţii membrilor unei comunităţi este unul în zadar. Nu e suficient ca primăriile să realizeze cîte ceva, oamenii trebuie să mai facă şi ei: să participe, să se implice şi mai ales să menţină ceea ce s-a făcut!

Mai multe