Agenda cinică a guvernului britanic
Pentru a înţelege impactul noilor dezvoltări asupra învăţămîntului superior britanic, trebuie observat că în timp ce guvernul Marii Britanii tăia cheltuielile publice într-un mod drastic şi fără precedent, „forţînd“ universităţile să crească taxele studenţilor chiar şi peste nivelul recomandat (şi astfel să mărească presiunea asupra profesorilor de a oferi predare „excepţională“ pentru ca astfel de creşteri scandaloase să apară justificate), fostul organism de evaluare a cercetării din Marea Britanie (RAE) se transforma în REF (Research Excellence Framework – Cadrul pentru excelenţă în cercetare), al cărui scop (pentru a o spune pe scurt) este de a face astfel încît universitarilor să le devină din ce în ce mai greu să se angajeze în cercetare inovatoare în domenii mai puţin vizibile, de nişă, precum şi să-şi dezvolte studiul prin activităţi de cercetare (precum conferinţele ori workshop-urile) indiferent de gradul de „prestigiu“ al locurilor unde ele se desfăşoară.
Consecinţa acestei nefericite coincidenţe este apariţia unei agende cinice – implicite, dar nu inconştiente – ce se face mai ales simţită în rîndurile înghesuite ale umanioarelor şi care se poate descifra în felul următor: „Nu e nevoie să vă obosiţi prea tare să faceţi aşa de multă cercetare – faceţi doar din cea «excelentă» –, dar ce puteţi face e să predaţi mai mult, ca să justificăm costurile, să răspundem cererilor societăţii etc.“ La Şcoala de Engleză, Comunicare şi Filozofie de la Universitatea Cardiff, adaptarea la aceste consecinţe a fost imediată şi a luat forma deciziei (cvasiunilaterale) a directorului şcolii în conformitate cu care, pentru a atinge un nivel bun de satisfacere a studentului în NSS (National Student Surveys – Statisticile studenţeşti naţionale), începînd cu anul academic următor va trebui să ne dublăm norma de predare de seminar, fiind în acelaşi timp mai strict monitorizaţi cu privire la rezultatele cercetării noastre. Drept consecinţă, cîţiva colegi au optat fie pentru pensionare prematură (3 la număr), fie pentru plecare către un alt loc de muncă în instituţii mai „deştepte“ sau în străinătate (2 pînă în momentul de faţă), de vreme ce modelul academic britanic se dovedeşte din ce în ce mai neatractiv pentru talentele intelectuale.
Totuşi, Cardiff, fiind capitala Ţării Galilor, ar trebui să se simtă oarecum protejată, date fiind constrîngerile geografice ale politicilor academice (chiar dacă acestea nu sînt exprimate explicit): „peste drum“, în Swansea, se vorbeşte despre disponibilizarea întregului personal academic din departamentele de Limbi Moderne, care ar urma să concureze din nou pe două treimi din posturile existente actual, iar celor care nu vor reuşi li se „promite“ că vor fi ţinuţi în poziţii administrative în alte zone ale Universităţii…
În fine (dar doar pentru că lipsa de spaţiu nu permite mai multe exemple), Howard Hotson menţiona cazul Universităţii Metropolitane din Londra, unde s-a decis tăierea a 70% din curriculum-ul umanist; dar să ne amintim şi de ce s-a întîmplat cu micul, dar prestigiosul Departament de Filozofie al Universităţii Middlesex, care a fost închis peste noapte şi fără prea multe discuţii anul trecut, doar pentru că prorectorul universităţii, în superioara-i înţelepciune (şi incontestabilă putere), a considerat că filozofia nu este un domeniu de studiu viabil (citeşte „profitabil“)…
Laurent Milesi este profesor la Şcoala de Engleză, Comunicare şi Filozofie de la Universitatea Cardiff.
traducere de Sorana Corneanu