„Adevărul nu numai că se ştie. E şi probat“ - interviu cu Viorel ENE
Pe 14 iunie, de dimineaţă, Viorel Ene mergea la serviciu. A ieşit de la metrou la Piaţa Universităţii. Purta ochelari şi avea barbă. Era îmbrăcat într-un costum de blugi. A fost oprit pe stradă de un grup de mineri şi legitimat. Asupra sa, minerii au găsit un carnet de membru PNŢCD. L-au snopit în bătaie.
Cum s-a născut Asociaţia Victimelor Mineriadelor 1990-1991?
În urma evenimentelor din iunie 1990, doar 47 de persoane au depus plîngeri în termenul legal. Cînd m-am întors din Germania, unde m-am tratat, am încercat şi eu să fac demersurile legale. Am fost plimbat de la Procuratură la Poliţie etc. Autorităţile refuzau să se ocupe de acest caz. Aşa m-am gîndit că e nevoie de o asociaţie care să se ocupe de victimele mineriadei. Asociaţia are ca scop identificarea victimelor, identificarea agresorilor, tragerea la răspundere a celor vinovaţi şi obţinerea unor despăgubiri morale şi materiale.
Am avut şansa să accesăm arhiva comisiei parlamentare care s-a ocupat de evenimentele din 13-15 iunie. Această comisie ceruse lista nominală cu cei internaţi la spitale în acea perioadă, a oamenilor răniţi în evenimentele. Am găsit şi lista persoanelor arestate. Am sortat peste zece mii de documente, inclusiv măsurile întreprinse de Ministerul de Interne şi de Ministerul Apărării.
Cum se explică faptul că pentru mineriadele din 1991 şi din 1999 există un proces finalizat, există un verdict, pe cînd mineriada din 1990 nu s-a soldat cu nici o condamnare?
Pentru că nu s-a vrut. În perioada 1990-1996, Iliescu a fost preşedinte. Autorităţile n-au mişcat nimic. Nici Poliţia, nici Justiţia. În 1996, Convenţia n-a cîştigat, de fapt, alegerile. A avut doar vreo 37% şi, în alianţă cu Partidul Democrat condus de Petre Roman, a putut să facă Guvernul. Cine era al doilea om în stat la acea vreme? Nu cumva preşedintele Senatului, adică Petre Roman? El a avut interesul ca pentru 1991 să se găsească vinovatul. Vinovatul s-a găsit şi s-a dus la puşcărie: Miron Cozma. Dosarul mineriadei din 1990 a ajuns pe mîna procurorului Dan Voinea, un apropiat al lui Ion Iliescu. Şi a fost plimbat prin sertare.
Cum vă explicaţi intervenţia în forţă a minerilor? De ce mai avea nevoie Puterea de această operaţiune de vreme ce în Piaţă nu mai erau manifestanţi?
Ion Iliescu nu suporta ideea de opoziţie, nu voia partide politice, pluralism etc. Or, opoziţia începuse să se înfiripe. Asta a fost miza: să distrugă opoziţia, să descurajeze.
Iar minerii, unii dintre ei, de-abia aşteptau. Hai la Bucureşti, la pradă. Există cazuri: pe unii oameni i-au ameninţat, i-au descălţat, le-au furat pantofii. Au intrat în case, au luat televizoare. La Ion Raţiu acasă s-au furat bani. Au vandalizat. Etc. Minerii au fost aduşi pe linie de sindicat, cu tabel nominal. Cei care au venit la Bucureşti erau pontaţi ca prezenţi la serviciu. Mai e un aspect. Din ordinul lui Ion Iliescu, o mie de mineri au fost băgaţi în unităţi militare. Ei urmau să facă parte din garda naţională subordonată direct lui Iliescu.
Mai are sens acest proces, după 25 de ani?
Păi, cum îi explici cuiva care a avut de suferit, cuiva care a pierdut un ochi, de pildă, că acum, după 25 de ani, nu mai are sens să tragem la răspundere vinovaţii? Nu poţi să-i spui unei victime că torţionarii n-or să răspundă!
Viorel Ene este preşedintele Asociaţiei Victimelor Mineriadelor 1990-1991. Este de profesie inginer.
a consemnat Matei MARTIN
Foto: M. Martin