7+1

În volumul Cele opt păcate capitale ale omenirii civilizate (apărut şi în româneşte, la Editura Humanitas, în traducerea dlui Vasile V. Poenaru), Konrad Lorenz face un rezumat al celor "opt procese" ce ameninţă să ducă "la dispariţia nu numai a culturii noastre contemporane, ci şi a omenirii ca specie". Acestea sînt: 1) suprapopularea Pămîntului, care ne obligă la "izolarea într-un mod principial Ťne-omenesc», declanşînd totodată nemijlocit, în urma aglomerării multor indivizi într-un spaţiu restrîns, manifestări agresive"; 2) pustiirea spaţiului vital natural, care nu distruge doar mediul în care trăim, "ci şi orice sentiment pios al omului în faţa frumuseţii şi măreţiei unei creaţii ce-i este superioară"; 3) întrecerea omenirii cu sine însăşi, care impulsionează dezvoltarea tehnologiei în detrimentul nostru, "făcîndu-i pe oameni incapabili să mai perceapă adevăratele valori şi răpindu-le timpul necesar îndeletnicirii realmente omeneşti de a reflecta"; (4) dispariţia sentimentelor şi afectelor puternice în urma "procesului de moleşire", dezvoltarea tehnologiei şi farmacologiei determinînd "o intoleranţă crescîndă faţă de ceea ce provoacă cea mai mică senzaţie de neplăcere" şi - deci - pierderea bucuriei ce vine după depăşirea obstacolelor: "jocul de contraste care există între bucurie şi suferinţă (...) se pierde în oscilaţiile insesizabile ale unei plictiseli fără nume"; 5) decăderea genetică, în cadrul civilizaţiei moderne neexistînd "nici un fel de factori care să exercite o presiune selectivă asupra evoluţiei şi menţinerii unor norme de comportare socială. (...) Nu e exclus ca multe manifestări infantile, ce fac din mari părţi ale actualului tineret Ťrevoltat» paraziţi sociali, să fie determinate genetic"; (6) sfărîmarea tradiţiei, generaţia tînără nemaifiind "capabilă să se înţeleagă din punct de vedere cultural cu generaţia în vîrstă" pe care o va trata ca pe "un grup etnic străin, nutrind faţă de el sentimente de ură naţională"; 7) creşterea receptivităţii omenirii la fenomenul de îndoctrinare, efectul fiind pierderea individualităţii "salutată de către toţi aceia ce vor să manipuleze mari mase de oameni". (Se întîmplă ca "un individ care se sustrage în mod conştient influenţei mediilor de informare în masă, cum ar fi televiziunea, să fie considerat un caz patologic."); 8) cursa înarmărilor nucleare pune omenirea - în mod paradoxal - în faţa unor pericole "mai uşor de evitat decît cele presupuse de procesele anterioare". Lorenz a scris această carte polemică în 1972 (de aici, trimiterea la acele "manifestări infantile" de la punctul 5), dar "procesele" descrise de el nu doar că nu s-au estompat, ci chiar s-au accentuat. În orice caz, e de remarcat că identificarea de către Lorenz a celor 7 + 1 păcate moderne este una strict modernă, nefiind o simplă "revizitare" a păcatelor biblice (vezi mai jos şi noua listă a păcatelor emisă de Papa Benedict al XVI-lea, în care unele sînt doar redenumiri aduse la zi ale celor vechi). Îndemnul îngrijorat-afectuos al lui Konrad Lorenz nu pare unul maximalist, dar este de maximă actualitate. Dacă păcatele "vechi" nu pot fi eradicate total pentru că ne-ar transforma - pe toţi - în sfinţi, "noile" păcate pot şi trebuie eradicate total pentru că, altfel, riscăm să ne transformăm - cu toţii - în mutanţi (iar cei care nu, în "cazuri patologice")... Numărul de faţă revizitează "starea păcatelor" primare, urmînd să investigheze, într-un viitor apropiat, păcatele "civilizate". (a. l. ş.)