7 reguli pentru vacanța ideală

6 august 2019   Tema săptămînii

– un ghid (foarte) subiectiv –

1) Pesimist nativ, nu suport surprizele – de nici un fel. Aleg conștient și programatic destinații (cît de cît) familiare. Criteriile principale: micile localități de pe litoralul Mării Negre care oferă acces ușor la o plajă cu nisip, de preferință neturistică, cu amenajări minimale și cu facilități de cazare confortabile, dar fără pretenții. Așadar: o arie relativ îngustă de opțiuni într-o proximitate reconfortantă.

2) Nu-mi fac niciodată planuri. Căci risc să mă pierd printre obiective bifate și ratate. Pentru a mă bucura plenar de timpul liber mă eliberez de orice formă de măsură a timpului. Nu țintesc orele „bune“ de mers la plajă, nu fac nici un efort pentru a prinde răsăritul ori apusul, nu mănînc și nu beau după program. Ba chiar evit să mă uit la ceas.

3) Nu mă abțin, aiurea, de la bunătăți. Îmi repet în gînd: bunătățile nu îngrașă. Cartofii prăjiți nu îngrașă. Înghețata nu îngrașă. Nici încă o înghețată nu îngrașă. E un exercițiu conștient de autoiluzionare care, dacă e practicat cu seriozitate, chiar funcționează!

4) Multă vreme am văzut în vacanță o perioadă potrivită pentru a recupera restanțele de lectură. Adică: un soi de cantonament în care citesc (toate) cărțile necitite, adică amînate, de peste an. E un compromis de neîngăduit. Aproape o formă de autoflagelare. Odată înțelepțit, nu mai iau cu mine decît ce-mi doresc cu adevărat să citesc. Și niciodată mai multe cărți decît pot citi într-o săptămînă.

5) Vacanță înseamnă libertate. Asta înseamnă inclusiv emanciparea de mașină. Neavînd nici măcar permis, darămite mașină, mi-e poate mai ușor să predic despre dependența bolnavă de-un mijloc de locomoție costisitor și care presupune asumarea unor responsabilități. Ce să zic: confortul iluzoriu pe care ți-l oferă mașina pălește în comparație cu inconvenientul de a fi șofer.

6) Uită telefonul. Dacă în restul anului telefonul mobil e un instrument indispensabil, în vacanță îl port după mine ca pe un accesoriu – deci ca pe-un obiect aproape inutil. E bun cînd sună prietenii, e mereu pe modul silent cînd sună oricine altcineva.

7) Laptop-ul? Încă un element care îmi amintește de rutina cotidiană. Încerc să-l uit acasă. Cînd nu reușesc, mă străduiesc, adesea inutil, să-l folosesc. Accesul la Internet și mai ales la rețelele de socializare contaminează spiritul vacanțier. Mult mai frumos e cînd publici pozele abia după ce te-ai întors din vacanță. E și un mod de a o retrăi, virtual și social.

Foto: flickr

Mai multe