7 motivaționale
Ce-am învățat în cele două luni și jumătate de izolare? Fiecare dintre noi și-a dezvoltat propriile strategii de supraviețuire. Iată cîteva lecții personale. Și șapte îndemnuri „motivaționale”.
● În izolare, timpul trece mai repede. Telemunca durează mai mult. Depinzi, inevitabil, de alții, dificultatea de a comunica direct cu echipa complică și mai mult unele sarcini altminteri banale, termenele pentru anumite lucrări se prelungesc nefiresc. Muncești mai mult pentru lucruri simple, care nu puneau probleme. E important să ne menținem, totuși, un program echilibrat. Și să nu prelungim pe termen indefinit programul de lucru.
● Pentru cei care nu (mai) muncesc, timpul trece încet. Cel mai greu e să dea zilei un sens. Sarcinile cotidiene pot servi drept repere. Igiena zilnică, gimnastica de înviorare, pregătirea meselor, programul de informare și de divertisment… Dacă e prea puțin, poți să te apuci de ceea ce tot amîni constant: ordine prin sertare, trierea hainelor, defragmentarea hard-discului etc.
● Mănîncă bine! Mîncarea bună nu costă, neapărat, mai mult. Nu-ți trebuie mare lucru ca să gătești decent. Acum ai timp mai mult, deci poți în sfîrșit să te apuci de rețetele pe care le-ai văzut la Paprika TV. Nu risipi aiurea mîncarea. Nu arunca resturile: și acestea pot fi (re)folosite creativ.
● Criza asta a venit la început de an cînd, probabil, mulți dintre noi eram încă sub influența angajamentelor pe care ni le-am luat. Eu, unul, nu mi-am făcut mari promisiuni. Chestia cu viața sănătoasă e o „rezoluție” permanentă, dar niciodată respectată. Odată cu restricțiile și cu destabilizarea vieții, am abandonat pînă și gîndul că ar trebui schimbat ceva. În pandemie nu e momentul pentru cure de dezintoxicare, pentru regimuri keto ori pentru alte diete. Și: nu renunța la vicii! Nu e momentul potrivit. Păstrează-ți tabieturile, cultivă-ți micile plăceri și, mai ales, nu te simți vinovat pentru asta.
● Nu am sperat, în pandemie, că spectacolul televizual va fi mai bun ca înaintea ei. M-am temut – și, din păcate, s-a dovedit că am dreptate – că televiziunile de știri vor deveni principalele promotoare ale panicii. Și asta, sub aparența grijii pentru opinia publică. Așa că am limitat expunerea. Soluția e simplă: evită bulimia informațională. Nu lăsa televizorul să-ți coordoneze toată ziua. Ține-l închis! Uită-te cel mult la știrile de seară. Și începe-ți dimineața citind presa de calitate. (Ah, n-ai făcut nimic dacă înlocuiești televizorul cu ecranul computerului. Există viață și offline.)
● Cel mai mult mi-a lipsit mersul la teatru, la cinema, la concerte și la cafenea. Toate sînt instituții indispensabile. Pentru primele trei există o alternativă aproape satisfăcătoare, dar nici pe departe ideală în online. Numeroase platforme au transmis spectacole, muzici și filme – cît să-mi pot alcătui un program (pe cît posibil, regulat) de divertisment de calitate. Dar nu te obișnui cu gratuitatea! E o capcană. Gîndește-te că o să vrei să mai mergi la teatru ori la cinema și după pandemie. Deci: abonează-te la platforme pay-per-view sau fă o donație, cît de mică, teatrelor independente care pun acum online spectacole cu acces gratuit.
● În lipsa exercițiului fizic e greu să speri la un somn bun. Sfatul unui psiholog, oferit într-o cu totul altă ocazie, fără nici o legătură cu pandemia: gîndește-te, înainte de culcare, la ce ți s-a întîmplat bine în ziua respectivă. E un exercițiu care, parțial, funcționează. Și încă ceva: nu-ți crea iluzii. Cine n-are iluzii nu poate fi deziluzionat. Somn ușor!