15 ani de dileme

Pe 14 ianuarie 1993 a apărut primul număr al revistei Dilema, editată de Fundaţia Culturală Română. Pe 16 ianuarie 2004 a apărut primul număr al revistei Dilema veche, editată de Dilema veche srl, după ce întreaga echipă redac-ţională a plecat de la fostul editor. După 15 ani de dileme & dileme vechi, revista este editată de Adevărul Holding. 559 apariţii Dilema + 206 (deocamdată) apariţii Dilema veche = 765. Ideea. La o aşa vîrstă, ne-a venit cheful de-o antologie: ne-am gîndit să parcurgem colecţia revistei şi să vedem "ce ne spune". Nostalgie? Posibil. Fiecare redactor din echipa actuală a primit colecţia unui an de apariţie şi a trebuit să aleagă de acolo un singur articol. Care i-a plăcut. Care "spune ceva" despre spiritul revistei. Care, deşi e vechi, are semnificaţie şi pentru cititorii de azi. Singura restricţie pe care ne-am impus-o, pînă la urmă, a fost să nu selectăm articole scrise de membrii redacţiei (foşti şi actuali), ci doar de colaboratori. Am făcut excepţie doar pentru cei doi colegi care nu mai sînt printre noi - Tita Chiper şi Z. Ornea. Rezultatul. "Subiectivităţile noastre reunite" au condus la grupajul pe care îl puteţi citi în paginile 9-16. Nu este o antologie de tip "best of", nu sînt "cele mai bune" sau "cele mai dilematice" articole apărute. Sînt, pur şi simplu, 15 articole (alese din cîteva zeci de mii) care credem că îi pot comunica dilematicului de astăzi ce a încercat revista noastră să facă timp de 15 ani. Bineînţeles, am pus în deschiderea antologiei articolul "Omul fără dileme" scris de dl Andrei Pleşu în urma reacţiilor (foarte amestecate, ca să nu spun mai mult) prilejuite de apariţia revistei, în 1993. Making off. Nu ne-a fost uşor să alegem. Dar ne-a plăcut să parcurgem colecţia revistei. Zile la rînd, cînd fiecare foşnea (ei, da!) "paginile îngălbenite de vreme" ale colecţiei sau (ce credeaţi?) butona pe www.dilemaveche.ro în căutare de texte antologabile, din cînd în cînd se auzea cîte o exclamaţie ("uite de ce ne ocupam noi în 1995!"...; "aaa, şi Cutare scria la Dilema?..." etc.) ori ne citeam unii altora pasaje, ca la cenaclu... Mod de întrebuinţare. Dilematicii sînt rugaţi să citească aceste texte cum doresc. Iar dacă au opinii (şi, după 15 ani, putem pentru ca să spunem că au!), să ni le comunice, ca de obicei, în scris. (M. V.)