Practica teoriei
- interviu cu Michael POLL, expert extern în proiectul "Întreprinderea simulată" -
Credeţi că lumea academică de azi se concentrează mai mult pe teorie, şi mai puţin pe practică?
Nu pot avea un punct de vedere referitor la ceea ce se întîmplă în general, dar cred că, în special în ceea ce priveşte studiile academice, unde teoria şi practica trebuie să meargă mînă în mînă, focus-ul cade, într-adevăr, mai mult pe partea teoretică, şi mai puţin pe deprinderi practice. Nu poţi învăţa să joci tenis din cărţi, nu poţi învăţa limbi străine fără să ai parte de practică, nu poţi învăţa să pui pe picioare o afacere sau să înfiinţezi o companie, axîndu-te doar pe teorie.
Cînd a apărut conceptul de „întreprindere simulată“ şi... de ce?
Ideea a apărut în Austria. Acum este o poveste de succes peste tot în lume. Fie că i se spune „firmă de practică“, „firmă de training“, „întreprindere simulată“, „birou de întreprindere de training“, „afacere virtuală“, „întreprindere educaţională“, Austria a jucat întotdeauna un rol-cheie în aceste spaţii educaţionale. Vorbim de un model „apropiat de viaţa reală a domeniului economic“, un element practic al educaţiei, în special cînd vine vorba de educaţia de afaceri.
Originea conceptului poate fi depistată în Austria secolului al XVII-lea. În aşa-numitul „Musterkontor“, sau „model de birou“, înfiinţat în colegiile comerciale în zilele monarhiei austro-ungare, care era mai mult decît un simplu experiment. Bineînţeles, astăzi „look“-ul s-a schimbat: de la manşete, gulere scrobite, călimări şi pupitre de scris, la blue-jeans, monitoare şi reţele de computere. Dar ideea a rămas în cea mai mare parte neschimbată: reducerea riscurilor antreprenoriale, prin punerea la dispoziţie viitorilor oameni de afaceri a unui training real.
În urmă cu aproximativ 15 ani, metoda a fost redescoperită, refolosită pentru o mai bună pregătire a studenţilor spre a accesa spaţiului afacerilor, şi a fost introdusă ca metodă de instruire obligatorie în curriculum-ul şcolilor cu profil business. În zilele noastre, firmele de training, sub orice formă de şcoală vocaţională ar fi, sînt integrate sub diverse forme, pentru că modelul firmei de training permite atît realizarea unui exerciţiu de economie reală cu diferite grade de complexitate, cît şi reproducerea sa şi transparentizarea sa pentru o mai bună învăţare.
La nivel universitar, „Întreprinderi simulate“ există în Graz şi Linz, iar în Viena, formatorii care vor preda sînt educaţi de către Dr. Krauskopf.
De ce „întreprindere simulată“, şi nu o diplomă, un masterat universitar?
Universitatea = teorie, Întreprinderea simulată = practică. Dar nu se pune problema uneia sau alteia, sînt două lucruri care se completează reciproc. În universitate acumulezi partea teoretică, pe care, mai apoi, prin „Întreprinderea simulată“ înveţi cum s-o pui în practică.
Este vorba de un proiect care se adresează exclusiv facultăţilor cu profil tehnic?
Aş spune că „Întreprinderile simulate“ sînt un instrument bun şi o bună metodă pentru facultăţile tehnice, business, facultăţi de artă, în general pentru aproape toate facultăţile, pentru pregătirea studenţilor pentru mediul de afaceri, pentru dezvoltarea spiritului antreprenorial.
Dar, pentru început, ca proiect-pilot, am început cu universităţile tehnice din Bucureşti, Ploieşti, Iaşi şi Tîrgovişte.
În ce alte ţări aţi mai dezvoltat acest proiect?
Vorbind în general, găsiţi proiectul „Întreprinderea simulată“ în toată lumea, sub forme diverse. Din Statele Unite, în China, Elveţia sau Australia. Dar vorbim şi de diferenţa de nivel.
Tradiţia firmelor de training există în România, mă refer aici la firmele de exerciţiu, implementate la nivel gimnazial. „Întreprinderea simulată“ am implementat-o acum la nivel de universitate.
Cum aţi interacţionat cu studenţii români?
Am interacţionat în cîteva rînduri. Studenţii îmi par foarte motivaţi în ceea ce priveşte acest proiect.
a consemnat Stela GIURGEANU