Zodia auxiliarelor, cu autor retrograd

Discuție aprinsă despre auxiliarele curriculare: ministrul Educației le interzice, dascălii le deplîng dispariția din ghiozdanele școlarilor, elevii nu au nici o părere, iar părinții sînt nedumeriți. Zilele trecute, presa anunța că legea prin care auxiliarele sînt desființate nu a fost publicată în Monitorul Oficial și că, deci, ele pot fi folosite încă în școli. Înțeleg că materialele didactice existente, deocamdată, pe piață sînt aprobate de Ministerul Educației. Și că ele vor dispărea (sau reapărea?) printr-o nouă lege, care spune că le vom vedea din nou pe piață aprobate tot de Ministerul Educației. Și de sindicatele din învățămînt. Ce legătură există între o organizație care apără drepturile dascălilor și certificarea unor manuale auxiliare nu putem spune. Mă rog, e un balamuc total, balamuc specific zodiei „Pop“, sub care stă învățămîntul de la o vreme.

Tot ce pot spune, răsfoind textele, este că același somn al rațiunii care a născut monștri numiți programe școlare sau manuale e vinovat și de crearea „auxiliarelor“. Și am să dau cîteva exemple.

În cel mai bun caz, aceste cărți/caiete ajutătoare sînt la fel de anoste și de antipatice precum multe dintre manuale, căci nu fac altceva decît să repete cerințele și informațiile care măcelăresc orice urmă de interes sau de curiozitate (am dat exemple multiple, de-a lungul timpului, în această rubrică). În cel mai rău caz, ele sînt direct nocive.

Literatura română. 67 de eseuri pentru bacaluareat și lucrul acasă: o carte, ni se spune, numai bună de folosit pentru absolut toate liceele, indiferent de profil (real, uman, tehnologic, vocațional). Ce conține? Comentarii literare gata făcute, împărțite pe fragmente numerotate, care pot fi alipite în funcție de cerința de la examenul de bacalaureat. Cum funcționează? În auxiliar este, de pildă, un comentariu lung despre basmul „Harap Alb“, împărțit în 17 fragmente (numerotate). Elevul va memora pentru examen tot comentariul și va combina între ele fragmentele, în funcție de subiect: dacă la testare i se cere să realizeze caracterizarea personajului principal, atunci pe foaie vor fi scrise fragmentele 1, 3, 5, 7 și 16. Dacă are de comentat relațiile dintre două personaje, atunci combinația cîștigătoare de fragmente va fi 1, 2, 7, 9 și 17. Ce nu înțeleg totuși este la ce s au gîndit autorii cînd au precizat că este vorba despre un manual pentru „lucrul acasă“? Ce lucru? Cum lucrează acasă elevii de liceu cu un astfel de comentariu? Mută fragmentele prin minte precum mobila prin casă?

Dar hai să vedem și cum sună un astfel de comentariu literar, dat ca model elevilor: „Basmul cult Harap Alb (…) respectă în linii mari structura populară a speciei literare epice, în care acțiunea debutează cu o situație de echilibru (expozițiunea) perturbată de un eveniment neașteptat (intriga), care declanșează o acțiune defășurată de protagonist în confruntare cu antagonistul, susținut de ajutoare și donatori, în vederea restabilirii ordinii inițiale, care culminează cu un moment de maximă încordare narativă (…).“ Aș vrea să subliniez, totuși, că orice asemănare a acestui comentariu cu basmul „Harap Alb“ este pur întîmplătoare.

Alt auxiliar: Jurnalul meu școlar pentru vacanță, un caiet plin de exerciții captivante, pe care elevul de clasa a V-a este nerăbdător să îl completeze în timpul lui foarte liber. Exemplu de exercițiu: copiii au de făcut o comparație între bacteriile din borș și verzeala zidurilor, precizînd pentru fiecare dintre ele: modul de viață, hrănirea, alcătuirea, înmulțirea, pentru ca, la sfîrșit, să tragă și niște concluzii. Fascinant! Dar Jurnalul are și glume, ca să rîdă elevul aflat în vacanță: „De ce a refuzat Omul Invizibil o ofertă de muncă? Pur și simplu nu reușea să se vadă în timp ce muncea!“ Citesc și plîng. Plîng. Are oare vreun rost să spun că nici eu nu mă văd în timp ce muncesc?!

Alt auxiliar: Lecturile școlarului – antologie de texte literare din literatura română și cea universală. În introducere sînt prezentate, hodoronc-tronc, „Cele zece porunci ale școlarului“. Prima: „Să mă scol odată cu răsăritul soarelui, să-mi spăl fața și mîinile și să-mi îndrept gîndul către Dumnezeu.“ A treia: „Să fiu atent la explicații și să respect cu sfințenie sfaturile doamnei/domnului învățător.“ Și ultima: „Să mă rog lui Dumnezeu pentru sănătatea părinților mei și a doamnei/domnului învățător.“ Pun pariu că autoarea manualului este o învățătoare.

Cam așa arată cîteva dintre auxiliare. Repet, nu sînt împotriva lor. Să existe, dacă fac bine. Să nu se revizuiască (legea), primesc! Dar atunci să se schimbe pe ici, pe acolo (auxiliarele), și anume prin punctele esențiale! 

Maria Iordănescu este psiholog.

Foto: adevarul.ro