Zenul şi îngrijorarea

„O săgeată nu poate fi lansată decît dacă mai întîi este trasă puţin în spate. Cînd viaţa te trage înapoi prin intermediul dificultăţilor, imaginează-ţi că urmează să te lanseze spre ceva măreţ!“

Ee? Îndeajuns de motivaţional pentru toţi? Îndeajuns de lemnos limbajul? Am găsit citatul menit să scoată lumea din depresie pe un site care se prezintă a fi specializat în „dezvoltare personală“. N-o să credeţi cîte puteţi găsi acolo. O să aflaţi că e foarte important, de pildă, să vă vizualizaţi, pur şi simplu, scopul pe care-l aveţi de atins. Vi se dă şi exemplul lui Arnold Schwarzenegger care povesteşte cum şi-a vizualizat el muşchii în timp ce ridica 10 tone în repetări de cîte o mie, şi uite unde a ajuns.

În principiu, ar trebui să te înconjori numai de oameni pozitivi, să-ţi hrăneşti visurile (puneţi dumneavostră, vă rog, ghilimelele acolo unde simţiţi nevoia), să-ţi mai cobori standardele, să scapi de telefon, să renunţi la obiective, să nu te mai analizezi atîta şi să-ţi stabileşti o limită de venit. Adică să spui – „eu pînă la suma asta vreau să cîştig, nici un leu mai mult.“

Dacă aplici toate sfaturile astea, ai toate şansele să devii o imitaţie proastă de guru budist, să-ţi pierzi contextul şi locul de muncă. Odată cu asta bănuiesc că-ţi vor stabili alţii o limită de venit rezonabilă, precum ajutorul de şomaj. Nimic de zis, în principiu, într-o lume ideală, astea-s nişte sfaturi tare drăguţe, ba multe sînt chiar de bun-simţ, şi bănuiesc că, din cînd în cînd, multora dintre noi le face bine să li se aducă aminte să mai respire, să-şi iubească aproapele şi să fie perseverenţi.

Dar sigur că toată industria asta motivaţională care înseamnă cărţi scrise, site-uri, congrese, conferinţe, seminarii, tabere, promoţionale diverse şi alte asemenea se adresează ălora care au mult timp de omorît, nu disperaţilor. Iar din sfaturi se fac şi vedete, şi bani grămadă. Am stat, zilele trecute, de vorbă cu un tînăr zugrav-instalator-cărător de materiale cu cîrca. O să ziceţi că ăştia fac mulţi bani. Nu toţi, iar munca lor e pe deşelatelea. Am cărat şi eu cîteva cutii de gresie pînă la etajul doi, la 40 de grade afară. Nu. N-a fost bine. Tînărul ăsta îmi povestea cum a lucrat la izolarea unor blocuri, cum e să stai cu orele în soare pe schele după ce ai descărcat un camion de glet, şi cum e să fii luat de patron să-i faci lucrări pe doi lei la casa ăluia de la munte. Păi, spune-i acestui tînăr să se înconjoare de persoane pozitive, ce naiba. Că d-aia are greutăţi în viaţă, că nu-şi hrăneşte visurile. Ba şi le hrănea. Omul mi-a zis că visul lui e să fie şofer, îşi hrănea chiar zdravăn visul, dar – ce să vezi – tot nemulţumit era. Dar poate nu-şi stabilise un plafon pentru banii de cîştigat, să zică, gata, o mie de lei pe lună, nici un leu în plus. Iar tot ce-i va veni peste mie va fi, evident, răsplata dezvoltării personale pentru individul ascultător şi zen.

Sfaturile astea sînt – ziceam – pentru cei cu mult timp de omorît şi cu gărgăuni în cap. Pentru ăia care întorc banii cu lopata şi-i pot tasa cumva în saci, pînă la o limită de cîştig. Zugravului cu care am vorbit, nu-i folosesc la nimic. Mie, nici atît. Doar cînd aud îndemnul „gîndeşte pozitiv“ mă apucă furia. Există oameni care s-au născut îngrijoraţi, iar eu sînt unul dintre ei. Deci, nici un folos. Problema e că sfătoşenia asta de doi lei se întinde ca plaga şi reuşeşte să lase mute de admiraţie o grămadă de persoane cu suflet sensibil. Există deja cîţiva celebri împărţitori de mesaje inspiraţionale pe Facebook şi pe bloguri. Există conferinţe şi vorbitori specializaţi care bat capitalele lumii. N-ar deranja totuşi pe nimeni dacă n-ai ajunge să te împiedici de atîta înţelepciune de bodegă, la fiecare pas. N-ar deranja pe nimeni dacă chiar ar ajuta pe cineva. Căci, oameni buni, n-am văzut persoane mai egoiste decît alea care se străduiesc să se dezvolte personal.

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-şef la ştiri, radio Kiss Fm şi Magic FM.