Vînzătoarele mele

15 ianuarie 2014   Societate

Punga firavă de plastic se rupe la fund şi merele pe care le alesesem se răspîndesc în toată zona de legume-fructe. E a patra sau a cincea oară cînd mi se întîmplă. Un minim bun-simţ practic te face să susţii cu mîna punga precară, după cîteva întîmplări asemănătoare, dar, vă asigur, eu sînt o persoană constantă în stupiditate. Aşa că uit să le ţin şi de la fund. E a patra sau a cincea oară, aşadar, cînd mă aflu în patru labe, încercînd să scot de sub rafturile cu praz, ciuperci şi roşii cherry, merele alese cu grijă. Doamna care cîntăreşte prazul, ciupercile şi roşiile cherry rîde. Stă lîngă un cîntăraş, apasă nişte coduri pe care le ştie pe dinafară şi lipeşte micile etichete de pungi. Mă ştie de multă vreme. „Lăsaţi-le“, zice, văzînd cum mătur cu mîinile prea scurte pentru adîncimea raftului, căutînd în orb ionatanele. M-am înroşit de efort şi de ruşine. „Scuze“, zic stins. „Lăsaţi“, repetă, „sînt alţii care tot la mine ţipă că de ce sînt pungile aşa subţiri. Ce, le fac eu?“ se răţoieşte ea la acei alţii, absenţi, care-i fac viaţa amară. „Ce oameni“, zic, rezonînd laş cu indignarea ei. Aleg alte mere, susţin punga, ea mai pune o pungă peste prima. Conlucrăm. Îmi iau la revedere şi îmi văd de restul cumpărăturilor. Sînt convinsă că sub toate rafturile alea zac livezi de mere, portocale sau ce-o mai scăpa lumea de prin pungile rupte. Eu una am contribuit puternic la rezervele ascunse, la care se poate ajunge, poate, doar cu o mătură cu coada foarte lungă.

Mai departe, în faţă, sînt casieriţele. Evident, le ştiu bine şi pe ele. Una îmi place teribil, pe cele mai multe le simpatizez, vreo două îmi sînt indiferente. Aia care-mi place mult e şi cea mai în vîrstă dintre ele. Brunetă, cu părul scurt pieptănat cu grijă, pune cumpărăturile în pungile de plastic sau în sacoşele mari, de pînză, de parcă ar fi ale ei. Cu grijă şi eficient. „Aaaa, faceţi tiramisu“, îmi zice şi se uită direct în ochii mei. „Dahaa“, rîd eu cu toată gura. „Dacă aveţi reţetă bună, să mi-o daţi şi mie“, mai spune şi-mi face cu ochiul. „Sigur“, îi răspund. Aceeaşi casieriţă are grijă şi de plămînii mei. „Două albastre?“, mă întreabă, înainte de a-i cere eu. Adică două pachete de Camel albastru. Dau din cap, se întinde spre rafturile de sus, le trece prin cititorul de bare. Sînt şi momente în care mă întreabă direct: „Dar ţigări v-aţi luat?“ Ştie că uit. Ne înţelegem bine, ştie deja cam ce se mănîncă la noi acasă, dar şi zilele în care avem vreo întîlnire cu prietenii sau aşa ceva, cînd toate pungile sînt pline doar de chipsuri, vin şi bere. E naturală, conversaţională, dar nu depăşeşte nişte limite ale decenţei.

O altă casieriţă umple tot spaţiul în care stă. Umple literalmente fiecare colţişor cu coca blondă din care e făcut trupul ei. Pare un aluat crescut de pîine albă, am impresia că miroase chiar a pîine. E tînără, iar braţele ei dolofane şi extrem de agile se învîrt şi apucă lucruri din unghiuri dificile. De sculat din scaun nu cred că se poate scula, pare încastrată între blatul metalic unde se pun cumpărăturile, maşina de marcat şi rafturile cu gumă de mestecat, ţigări, Tic-Tac şi Durex-uri. Pe cît e de grăsană, pe atît de flexibilă pare a fi.

E blondă, părul bogat e împletit într-o coadă groasă, aurie. Obraji roz, piele de alabastru, ochi migdalaţi, albaştri. Un vis rubensian.
Tot în rîndul simpaticelor e casieriţa milităroasă. Nu zîmbeşte şi pune întrebări scurte. Un cuvînt. „Pungă?“ „Cîte?“ „Două?“ (legături de pătrunjel, sau orice nu se poate număra clar prin pungi). Ţac-pac, banii, bonul, la revedere.

Dintre indiferente, e ceacaremestecăgumătottimpul. Nu-i pasă, e cu gîndurile aiurea, în micile pauze cînd aşteaptă ca aparatul să citească un card, îşi priveşte unghiile. Pune cu mîini visătoare lucrurile de-a valma în pungi. Le lasă cumva să-i scape printre degete. Nu ştie niciodată cui şi ce vinde. Bruneta mai în vîrstă o scoate din somnolenţă. „Tatiano, hai, trezirea!“ strigă peste trei case şi rîde cu poftă. Tatiana îşi dă ochii peste cap. Pune, cu o mînă moale, un iaurt, două...

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-şef la ştiri, radio Kiss Fm şi Magic FM.

Mai multe