Vieţi împletite

18 februarie 2015   Societate

Mă trezesc deseori participînd afectiv în frînturile de viaţă ale unor persoane total necunoscute. Că empatizezi la un moment dat pe stradă cu o doamnă în vîrstă şi-i ridici mănuşa căzută ca apoi să-i afli, preţ de cinci minute, toată viaţa, că te aliezi ad-hoc prin autobuz împotriva uneia care a rezervat un scaun separat şi pentru geantă, ni se întîmplă tuturor să împărtăşim clipe cu emoţii chiar dacă nu ne cunoaştem şi, probabil, n-o să ne mai vedem niciodată.

Cum mi s-a întîmplat acum cîteva dimineţi cu un taximetrist. Am o grămadă de poveşti cu ei; dacă vrei să cunoşti bine măruntaiele unui oraş şi istoriile din el, n-ar trebui ocoliţi. Ăsta al meu din dimineaţa respectivă părea că intră în categoria extrem de confortabilă (pentru client) a taciturnilor care nu se hotărăsc pe ce post de radio să rămînă. Omul butona disperat de la un post la altul – n-avea chef de ştiri, muzică d-aia nu, din astalaltă nu, dincolo erau reclame – nu… încercam să ghicesc cumva cam ce i-ar plăcea, dar personajul sărea din toate tipologiile cunoscute de ascultător de radio. În fine, un anunţ interesant de la dispecerat îl face să se oprească din butonat şi să ia o comandă. „Veteranilor“, mormăie în şoaptă şi se întoarce apoi brusc spre mine: „Ajung eu în şapte minute?“. „Dacă nu e dop la pod, ajungeţi“, zic eu, expertă în traseul respectiv. Eram pe la podul Grozăveşti. Numai că omul trebuia să mă lase şi pe mine un pic mai sus de pod şi apoi să se întoarcă. Am simţit brusc cum devin balast şi mi s-a făcut din ce în ce mai jenă pentru fiecare secundă în plus petrecută la semafoare. Omul meu nu avea nici o şansă să ajungă în şapte. „E, hai, ajung în nouă“, îmi zice iar, îmbărbătîndu-se. „Ajungeţi, ajungeţi“, zic eu cu vocea mică. Ne mai tîrîm doi metri. Inima mea bate cu putere. „Ah, n-ajunge sigur, nici în nouă, nici în zece, cu tot traficul ăsta… Pfiii, o să-şi ia o suspendare din aia de cîteva ore bietul om“ – gîndeam, şi tot aşa. Între timp, omul pufneşte şi oftează frămîntat, desigur, de aceleaşi gînduri. Se mai întoarce încă o dată spre mine: „Cum zicea că o cheamă?!“. „Pe cine, domnule?“, zic eu cu la fel de multă urgenţă. „Pe clienta asta de pe Veteranilor… Alina?“ Atunci, să mă iertaţi, am rîs. „Păi, eu de unde să ştiu?“, am reuşit să zic şi, cu asta, am ieşit brusc din aventura noastră comună şi am devenit iar un spectator.

Important e că, preţ de nişte minute, am participat din toată inima la cursa bietului taximetrist, am uitat de mine şi de locul unde trebuia să ajung. N-am fost doar un chibiţ pe margine, am trăit jocul. Aşa ajungi să fii implicat în mini-drame prin magazin, întîmplări în care trei clienţi se aliază împotriva unui al patrulea care e mofturos şi ţine coada în rînd. Nu vrea bucata aia de carne, o vrea p-ailaltă, dar nici ailaltă nu pare a fi cum trebuie, mai au pe undeva şi alte bucăţi? Lumea începe să dea din picior şi se iscă deja comentariile, habar n-ai cine-i mofturoasa, dar ştii că are cercei cu pietre roşii şi o aluniţă foarte mare pe gît, îi vezi faţa de aproape, îi vezi porii, ştii că ar vrea să facă nişte friptură mîine, dar îţi e complet necunoscută şi, pînă acum două minute, total indiferentă. Tot cîteva minute mai tîrziu şi ea, şi cerceii vor fi dispărut complet din viaţa şi realitatea ta. Dar cît te-ai enervat!

Tot definitiv o să dispară din amintirile tale şi o fată îmbujorată care a primit o brioşă-surpriză cu lumînare de ziua ei în restaurant şi s-a simţit, evident, foarte-foarte prost, şi tu, ca mulţi alţi clienţi din jur, aţi îngroşat momentul de stînjeneală şi aţi aplaudat şi aţi chiuit, şi fata aia, biata de ea, se perpelea pe scaun cu faţa roşie ca focul. Ar fi vrut probabil să fie oriunde altundeva, şi o înţeleg aşa de bine.

Şi aşa ai intrat şi ai ieşit din mici crîmpeie trăite de alţii, sau poate de tine, dar nici nu mai contează şi-ţi propui, de pildă, să nu uiţi niciodată ochii negri ai unei mici coreene din Romană care ţi-a întins o invitaţie la o predică ţinută de un pastor Sun, undeva prin nu ştiu ce cartier bucureştean.

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-şef la ştiri, radio Kiss Fm şi Magic FM.

Mai multe