Viața ca un cartof rumenit. Simbio Kitchen & Bar
În lumea mea, viața o pun înainte de semnul egal care-i urmat de cartof rumenit. Adică frumoasă, cu aromă de copilărie și lipsă de coloranți, conservanți și orice altceva ne mai place și e ilegal, imoral sau ne umflă ca pe niște cozonăcei în ajun de sărbători.
Loc excelent de citit și trăit dileme, fie ele cu majusculă sau nu, Simbio se află pe strada Negustori, la numărul 26, într-o casă frumoasă și spațioasă. Dacă sus, în zona de restaurant (unde se află și bucătăria, care e deschisă), avem mai degrabă un minimalism atent reprodus, la demisol (unde e barul) găsim cărămidă pe pereți și un aspect post-industrial unde nu îți vine să te mai oprești din umplut paharul. Iar muzica, parcă doar puțin cam tare uneori, contribuie din plin la senzația de experiență complexă.
Să nu neglijăm mîncarea, pentru că ea e reprezentativă pentru acest local apreciat de amicii bucureșteni care mi l-au tot recomandat, spunînd că avocado mai frumos copt nu prea găsești în Capitală. N-am testat tot ce se putea testa, evident, dar îmi declar dependența incipientă față de tot ce conține avocado la Simbio. Că tot vorbesc despre dependențe, e ceva și cu chifla lor, făcută tot în local, nu cumpărată și dezghețată, așa cum fac mulți alții; gustul de unt și de pîine coaptă te duce cu gîndul la bunica și la pîinea ei făcută în casă, la seri de Crăciun și la zile de vară, toate în același timp. Probabil că ceva mai autentic de atît nu am gustat de multă vreme. Aici, salata are gust de salată, roșia e roșie, carnea e rumenită la exterior și fragedă la interior, cafeaua e cremoasă și vinul e bun.
Sigur, cum nu există roz absolut, trebuie să spun că mă simt cam neglijată cînd intru și nu se oferă nimeni să mă conducă la masă, cînd eye contact-ul personalului cu clientul e aproape de zero și, mai grav, cînd nu știe nimeni să-ți spună ce mese sînt libere, dacă sînt, dacă și unde și cînd te poți așeza să te bucuri de local. Și tot din zona bucuriilor aș menționa dublul tăiș al bucătăriei deschise. Depinde cum te prinde ziua și clipa, poți rîde în hohote cînd auzi accentul (pe care am recunoscut că-l am și eu cînd mă enervez și iese moldoveanca la suprafață) din certurile angajaților din bucătărie, dar te poți și întreba dacă lămîile cu care aruncă unii după ceilalți pe acolo mai ajung în vreo farfurie sau nu. În orice caz, ei au totul la vedere, așa că într-adevăr depinde de tine ce faci cu informația primită. Jos, în bar, am văzut o grupare de căței dormind leșinați în brațele stăpînilor și dînd uneori din cap în ritmul muzicii, tot jos niște părinți cu un copil, așa că poți miza pe fauna diversă. Simbioză, ce mai…
De amintit, din meniu, ar fi (cam tot, dar nu-i frumos să nu dai nume): naked burger-ul pentru iubitorii de carne și quinoa burger pentru vegetarieni. Cu mîna pe burta plină, declar că aici sînt cei mai buni burgeri mîncați de mine vreodată în această țară, deși reamintesc că nu i-am testat chiar pe toți. Dar pe cei mai lăudați i-am gustat, așa că zic că sînt de încredere. Și cartofii copți, simpli, cu rozmarin doar cît să capete savoarea potrivită, sînt de încercat, iar asta o spun aproape la modul imperativ. Sînt îndrăgostită de cartofi, fie ei prăjiți, fierți, copți sau chiar cruzi (uneori ai nevoie să-ți amintești gustul dinainte de a trece ingredientul printr-un proces termic), iar Simbio îți aduce-n veselă neagră niște cartofi care, cred eu, au șanse mari să fie cei mai buni pe care i-ai gustat în ultima vreme.
În plus, e absolut necesar, de treci pe la Simbio, să mănînci un carrot cake, homemade și el, în care simți ghimbirul care te pișcă ușor de limbă și crema făcută ca de o mămică răbdătoare, cu timp de amestecat ingrediente într-o după-amiază de week-end.
Pentru mine, experiența Simbio e de un 9 din 10. Și da, e o experiență cu totul, căci nu se poate vorbi despre mobilier fără mîncare, despre servire fără decor și despre vinul bun fără zîmbetul relaxat de care e însoțit la masă, de cele mai multe ori. Mai ales că-i și foarte aproape de casa mea, mă gîndesc uneori că deja mă raportez la acest gastropub ca la un acasă primitor, ca atunci cînd ți-e dor de mîncarea mamei și dai o fugă pînă în bucătăria ei după muncă… asta dacă mama ar pune mai mult avocado pe farfurie!
La Simbio Kitchen & Bar nu e grabă niciodată, iar asta se simte din modul în care ești servit și pînă la felul în care îți este pregătită și servită masa. Cum spuneam, Simbio echivalează cu experiența servirii unui cartof frumos rumenit, aproape de perfecțiune. Așa, ca viața.
Anca Zaharia este, înainte de toate, cititor. Cea mai recentă carte publicată este Jurnal de librar (Editura Herg Benet, 2017).
Foto: Anca Zaharia