Un sport la Răsărit

Adică am devenit egalii Argentinei, Italiei şi Spaniei la fotbal?

Da, sîntem regii amicalelor, premianţii din pauze, neiertători cînd dacă miză nu e, nimic nu e. Sau pe-aproape. Noi avem o idee pe care o tractează după ei oamenii veniţi din vremurile aplatizante şi toţi cei educaţi în acelaşi spirit: acumulările cantitative vor duce către saltul calitativ. Noi acumulăm egalităţile, sîntem cea mai egală echipă din istoria fotbalului, sîntem egali cu cei mari şi cu cei mici, şi mereu cu noi înşine. Avem o ambiţie: să fim mai sus decît sîntem cu adevărat, şi asta se face într-un singur fel. Cinism abisal şi răsturnarea logicii ancestrale a fotbalului care e aceea de a da cu un gol mai mult adversarul. Nu, noi vrem să primim cu un gol mai puţin decît adversarul. Dar cum nu putem da gol decît în condiţii de aliniere a planetelor, atunci matematica e simplă, de înscris pe tricouri în spiritul lăudabilei iniţiative a federaţiei de a promova aritmetica: 0-0 = 1. Un punct. Şi punct cu punct se va face paradisul, trecînd prin micile infernuri ale celor 90 de minute de baricade. Deja defensiva noastră legendară provoacă spaime şi greaţă publicului din alte ţări. Oamenii se pregătesc de meciurile României ca de un Verdun. Închideţi ochii şi la luptă! Înainte prin înapoi, către marea victorie a egalului!