Un oraş nervos

28 iunie 2017   Societate

Cineva a înțepenit cu mîna adînc înfiptă în claxon. În tot vuietul traficului, sunetul ăsta agasant îți trece prin timpane și-ți intră pe coșul pieptului, îți sfredelește creierul și-ți întoarce mațele cu lopata.

Pe trecerea de pietoni, unde verdele n are răbdare nici măcar două secunde ca să treacă tot puhoiul de oameni, se ciocnesc zdravăn, umăr în umăr, două femei. Bușitura a fost aproape sonoră, geanta uneia i-a fost zvîrlită de pe umăr și i-a rămas bălăngănind pe îndoitura cotului. Ceea ce părea totuși că se poate rezolva cu două scuze reciproce, chiar rostite printre dinți, s-a transformat într-o învălmășeală de scatoalce fix în mijlocul bulevardului. Una dintre tamponate a zis scurt: „Da’ uită-te, muiere, pe unde mergi!!!“ și a dat să-și continue drumul. Ailaltă a părut că nu aude, a făcut doi pași, dar s-a oprit apoi brusc, s-a întors din drum și a început să-i care celeilalte o grămadă de pumni în spinare. „Na și asta, na și de aici“ – femeia părea că descarcă în spinarea vrăjmașei toată ziua de rahat pe care o fi avut-o la muncă, toată situația de rahat care o va fi așteptat acasă. Poc-poc, spinarea ăleia suna ca un covor bătut. Consternarea a împietrit-o o clipă, ca apoi să se replieze și să-i trîntească bătăușei geanta în cap. Scărmăneala s a terminat la fel de brusc precum începuse. Fiecare și-a continuat traversarea în claxonul aiuritor al tipului care n-avea vreme de scene cu bătaie. Amîndouă răvășite, roșii la față, cu părul deranjat.

La metrou, de la cinci după-amiază încolo, e iadul. Stăm în vagoanele alea încinse ca niște felii de carne lipicioasă strînse unele în altele. Cuiva i-a cedat deodorantul pînă la ora asta, altcineva s a oprit în drum la crîșmă, iar răsuflarea lui acidă pune jos jumate din călători. Altul a uitat să facă un duș de două săptămîni, probabil, și încă unul, cu un rucsac imens în spate, mătură tot ce are prin jur la fiecare răsucire. Îl urăști pe cel care se sprijină cu tot spatele de bara de care ar trebui să te ții ca să nu cazi peste domnișoara al cărei păr bufant se află jumătate în gura ta. Cineva a pus pe jos două sacoșe din acelea mari, de la Mega, din cele bejulii, cu model cu păsări. Altcineva, la coborîre, a prins cu piciorul una dintre barete și i-a tîrît omului sarsanaua pînă aproape de ușă. Nervi, înjurături, buluceală. Omului cu sacoșele i s-au răspindit printre picioarele celorlalți niște piersici, un salam în țiplă și un Domestos anticalcar. „Ține-le dracului în mînă!“, i-a aruncat ăl de se prinsese de ele. O piersică rozulie s-a oprit lîngă tenișii tăi. Frumoasă, calmă.

La urcare nu merg scările rulante. Cei din spate nu realizează situația pînă cînd nu ajung să pună piciorul pe ele. Unii renunță nervoși, se întorc din drum și răscolesc tot restul de omenire care dă să urce. Alții ajung în fața scărilor, se opresc și pipăie neîncrezători, cu vîrful piciorului, treptele care rămîn moarte, nemișcate. Pe față li se așterne consternarea și gîndul negru că au de urcat un milion de trepte abrupte pînă sus de tot. Restul se pune pe dat din picioare anevoie. Sîntem grași, transpirați și fără condiție fizică.

Căldura din orașul ăsta nebun ne căpiază pe toți. La o terasă, una din chelnerițele prea puține pentru cîtă lume e acolo ia banii pe nota unui grup mare care pleacă. Zice apoi tare, cît să audă lumea din jur, că nu mai poate cu „ăștia care stau șapte ore la o singură bere“. Tu, de pe margine, te simți cumva obligat să-i spui, cu cel mai calin zîmbet, că vrei să și mănînci. Îți asiguri o felie de bunăvoință. Sau măcar ești cît de cît acceptat. Nimeni n-are de ce să se iubească cu nimeni pe aici. În jur, zumzetul omenesc de pe terasă, care odinioară îți plăcea, pare că sună ca un stup de viespi otrăvite. Cineva rîde mult prea tare. Un IT-ist cu dread-uri de alături povestește ceva de Bitcoin și repetă obsedant cuvîntul. „Mai zi încă o dată «bitcoin» și-ți sucesc gîtul“ – te trezești gîndind. Vine chelnerița hărtănită: „Ia-ți salata, ia-ți vinul, la revedere, viața mea e de căcat“, spun ochii ei obosiți. Și a noastră, domnișoară, și a noastră. 

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-șef la știri, radio Kiss FM și Magic FM.

Mai multe