Un fel de împăcare

15 iunie 2016   Societate

Stăm grămadă la semafor. Un verde etern lasă șuvoiul de mașini să curgă lung pe bulevard în timp ce noi, pietonii, ne plictisim pe trotuar. Niște liceeni de-a IX-a se salută lîngă mine. Un cuplu, ea și el, strîns îmbrățișați, cu mîinile simbiozate unul pe mijlocul celuilalt, răspunde într-o doară la salutul unui coleg de clasă. Ăsta, colegul, genul clasic de loser. Ciuca bătăilor. Sensibilul, băiatul mamei, introvertitul, talentatul la literatură.

E roșu de emoție că și-a luat inima în dinți să salute cuplul precoce. Sub rumeneala emoției zace punctat violaceul unor coșuri agresive. Are un nas chinuit, care începe să crească înaintea feței, și niște ochi albaștri, încă limpezi, de copil. Părul rar e tuns și pieptănat de parcă ar fi proaspăt ieșit din mîinile vreunui frizer victorian de la Eaton. Pe lîngă colegul lui cu freză învolburată, care se țocăie scurt, mult și repede cu fata frumoasă de lîngă el, pare un tataie deghizat în școlar. Hainele de pe el – un compromis jalnic. E clar că maică-sa l-a bătut la cap să pună cămașă, un pulovăraș, că era cam răcoare afară, și pantaloni de stofă gri. Cine naiba se mai duce la liceu cu pantaloni de stofă din ăia? Din pantaloni ieșeau însă niște adidași – vizibil, singura concesie pe care i-a făcut-o maică-sa. Arăta ca un tocilar original, mult mai reușit ca orice copie palidă încercată de vreunul din hipsterii ăștia care se îmbracă ca dracu’ la mișto. Colegul lui cu prietenă era fix genul golănel de cartier, cu blugii căzuți spre genunchi, cu oribilii adidași roșii care au i­nun­dat orașul și cu tricou decoltat în față, de i se vedea toată cușca oaselor de-a stîn­ga și de-a dreapta sternului. Fata de lîngă el – frumoasă de pică, dar cu niște ochi morți, în care băltea profund opacul.

Pariu că tocilarul era total ignorat în clasă. Că nu era chemat la nici o petrecere și la nici o bere pe terasă. Că-și vedea de treaba lui în clasă și era cel mai bun la o sumedenie de materii, dar nu sărutase în viața lui o fată. M-am gîndit apoi cum s-ar fi putut dezvolta la maturitate. Aici, imaginile mi s-au tulburat puțin. Putea s-o ia în toate părțile, eticheta pusă scurt la semafor nu era suficientă să acopere o previziune mai largă.

M-am tot gîndit la el atunci cînd mi-am dat seama, acum, la maturitate, că nu e musai să te placă toată lumea. M-am gîndit la copilul caraghios care eram încercînd să le fac pe toate și să-mi asigur, dacă nu dragostea, măcar bunăvoința tuturor celor cu care intram în contact. Orice urmă slabă de respingere devenea o tragedie demnă de a fi disecată în miliarde de părți și reasamblată în neștire ca un cuțit întors etern în rană. Făceam sport, scriam compuneri penibile, creșteam viermi de mătase și coseam pe etamină, doar în ideea de a fi bună și acceptată de toată lumea. La liceu a fost și mai nasol. Trebuia să fiu aproape de grupul cool și parte a lui. Trebuia să chiulesc, chiar dacă de multe ori nu îmi venea. Să ascult nu știu ce muzică, să rîd cu una dintre fetele populare de altele mai nefericite. Era un job full-time. Dorința de a fi plăcut, admirat, iubit, acceptat a rămas încă de atunci și pînă mai deunăzi. Orice privire mai cîș, o vorbă răstită, nepăsarea, indiferența, acreala, plictisul, agresivitatea pasivă a celorlalți în directă legătură cu mine mă făceau realmente să sufăr. În capul meu se țeseau adevărate tragedii cînd, de fapt, în realitate nu era nimic.

Am învățat apoi, încetul cu încetul, să accept adevărul. Că avem cu toții toane, antipatii și zile proaste. Că nu sînt o persoană de nimic dacă cineva nu mă place sau dacă mă critică justificat și nejustificat. Știți ce s-a întîmplat după ce am realizat toate astea? O mare și imensă liniște și multă siguranță de sine. Toate astea i le-aș fi spus și adolescentului neterminat de la semafor. Că un gîndăcel urît și plin de coșuri din liceu se poate transforma într-un frumos bărbat sigur pe sine. L-aș fi bătut pe umăr și i-aș fi zis: „Hei, capul sus, o să vină și vremea ta, dar, pentru Dumnezeu, fă ceva cu pantalonii ăia!“ 

Selma Iusuf este jurnalistă, re­dac­tor‑șef la știri, radio Kiss FM și Magic FM.

Mai multe