Trei masoni

S-au revărsat în vagonul de metrou, gureşi ca nişte piţigoi. Erau trei, făceau cît şase. „Mă, Dumitrache“ – zice unul dintre ei, în continuarea unei discuţii începute mai devreme – „ăştia erau ăia, cum le zice, cruciaţii, mă!“ „Aaaa“ – făcură Dumitrache şi al treilea companion, brusc luminaţi, ca de o mare descoperire. „Da, măi“ – continuă primul dintre ei – „cruciaţi din ăia care sînt şi pe la noi. Ăştia, Isărescu, patronu’ ăla de la Rapid...“ „Aaaa, daa“ – ziseră din nou cei doi, un pic mai muiaţi a neîncredere.

Să fi fost cu toţii cam la vreo 60 şi ceva de ani. Toţi trei aveau şepci uşor date pe spate, de canicula bucureşteană şi de cele cîteva beri pe care le băuseră la crîşmă. Izul berilor începuse a adia în vagonul de metrou mai degrabă gol. Am lăsat în poală cartea. Era rost de o altă poveste. Ascultat-am şi privit-am.

Tustrei erau în tricouri cu dungi, cu gulerul în trei nasturi. Mînecile tricourilor fuseseră, evident, călcate milităreşte, de neveste responsabile, din cele care pun fierul de călcat şi pe prosoapele de bucătărie. Doi erau în pantaloni lungi, de stofă gri, cel care vorbea de cruciaţii de la Banca Naţională era în nişte bermude de tataie, cu talia urcată undeva pînă pe la subsuori, în ciorapi albi flauşaţi şi în sandale cu trei catarame pe laturi. Ăsta în bermude privea umbros, prin nişte ochelari cu sticla groasă, şi limba i se împleticea moale – la marginea unei voioşii slab alcoolizate, gata să alunece oricînd spre dăscăleală cu aplomb.

„Da“ – zice – „ăştia sînt foarte puternici. Patronu’ de la Rapid zicea că vrea să plătească datoriile din salariile jucătorilor care iau mulţi bani. Da’ dacă-şi pune mintea, plăteşte el tot, că ăştia-s plini de bani.“ (Aici, discuţia fotbalistică începuse să mă depăşească.) „Cruciaţi... ştii, mă“ – se întoarce uşor pe scaun spre Dumitrache – „ăştia au d-alea, loji.“ „Masoni“ – zice Dumitrache lămurit. „Da, da“ – îl aprobă al treilea nenumit – „masoni, ăia care-s puternici ca catolicii, da-s împotriva ortodoxiei.“ „Aşa, băi, masoni!“ se lumină domnul în bermude. „Cruciaţii erau împotriva musulmanilor“ – se lămuri apoi, singur. „Masoni, da, da.“ Privi cu neîncredere în jur. Pe scaune, doi indiferenţi butonau la telefoane, o bătrînă fojgăia în nişte plase, un bodyguard rezema plictisit o bară, iar eu eram stană de piatră, cu privirile în podele. Nici o primejdie.

„Ăştia învîrt lumea“ – continuă voiosul în bermude, liniştit că nici un serviciu secret nu-l ascultă. Al treilea, nenumitul, completă: „Păi, cum să nu învîrtă, nea Tudorele, că ăla de la Rapid are crîşme, crame, dă banii la lopată. Am văzut poze cu el, să vezi case, să vezi mese, cu porci întregi pe ele...“ „Lasă, băi, că masonii ăştia-s mai subtili“ – se băgă şi Dumitrache. „Ce porci, ce mese?!“ „Îţi dau cuvîntul meu că am văzut pozele“ – sări nenumitul. Liderul în bermude ţîţîi nervos. „De parcă ştiţi voi, bă, lasă“ – mai zise a lehamite, dînd din mînă.

E sigur că cei trei se cunoşteau bine şi petrecuseră, înainte de discuţia asta în metrou, cîteva ore bune la ceva halbe de bere rece. Dumnezeu ştie ce or fi discutat şi acolo; aş fi dat orice să fi stat lîngă masa lor. Fotbal, religie, politică, finanţe, cursul leului. Or fi ieşit de la serviciu, or fi fost pensionari proaspeţi – păreau genul de ceva personal tehnic cu muncă de birou. Dintre cei care citeau cu regularitate, pe vremuri, Almanahul Anticipaţia sau Magazinul istoric. Păreau genul de strategi care fac schema bătăliei de la Waterloo, cu scobitorile pe masă. Hoinari cu Dacia plină de conserve, duşi cu cortul, verile, prin cine ştie ce albie de rîu de munte. Pescari, cu siguranţă. Neîndoios, microbişti. Privitori neobosiţi de BD-uri date obsesiv în reluare la televiziuni. Făuritori de teorii ale conspiraţiei. Patrioţi.

Bermuda s-a ridicat să coboare. „Pa, băieţi“ – zice. „See you tomorrow.“ Şi începu să rîdă de întorsătura englezească pe care o dăduse discuţiei la final. „Goodbye!“ făcură ăilalţi doi, rîzînd. Voiosul în bermude se mai întoarse o dată pe călcîie: „I’ll be back!“ Uşile metroului se închiseră, fîşîind uşor în urma lui.

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-şef la ştiri, radio Kiss Fm şi Magic FM.