The Hunger Games cu zăpadă

12 februarie 2014   Societate

Într-una dintre zilele în care ninsoarea de acum vreo două săptămîni se ostoise şi oraşul era plin de zăpadă, am luat taxiul spre muncă. Am coborît în faţa clădirii, dar pînă la intrare am avut ceva de luptat. Acolo e un trotuar, iar imediat lîngă el adastă, la orice oră din zi, zeci de maşini parcate. Strada e pe trei benzi, două într-un sens şi una într-altul. Cu ninsoarea şi cu toate cele, rămăseseră două benzi şi un pic. Pe acel un pic opriseră alte maşini care le-au blocat cumva pe cele rămase în parcarea originală, înglodate în nămeţi. De sus, din clădire, desenul e haotic. Cîţiva au mîncat ca rîmele din mormanul de zăpadă şi şi-au scos maşinile la lumină. Alţii au rămas definitiv înţepeniţi acolo. Nou-veniţii şi-au lăsat maşinile în picul de bandă de care vă vorbeam. De sus, toată încrengătura se vede ca un tetris închipuit de un dislexic.

În toată nebunia asta de maşini şi zăpadă, un pieton nu are ce căuta. Lumea se uită cel mult cu milă la cel care e nevoit să caute, ca un Bear Grylls fără tonus muscular, un loc oarecare prin care să se poată strecura pe trotuar. Te avînţi şi bîjbîi, cu picioarele nesigure, în urmele adînci lăsate de alţi temerari de dinaintea ta. Aluneci şi te propteşti cu mîna în capota unei maşini, iar alteia îi agăţi oglinda retrovizoare cu fularul. Ieşi din aventura asta sleit, transpirat şi cu demnitatea ştirbită.

Zăpada şi aruncatul ei de colo-colo, fără altă cale de scăpare, au isterizat oraşul. Vecinii mei, certaţi cu anii, au ieşit din rezistenţa pasiv-agresivă, mai au puţin şi se iau la bătaie. Am văzut zilele trecute la televizor cum nişte oameni au muncit din răsputeri să înzăpezească la loc maşina unuia care se aşezase senin pe locul curăţat de ei. Oamenii ăia au fost în stare să lopăteze zeci de kile de zăpadă numai să i-o facă mîrlanului. Au investit atîta energie, numai ca să se bucure şi să-l vadă p-ăla cum dă la zăpadă, la rîndul lui. Toată lumea a mutat zăpada dintr-un loc în altul, într-o morişcă inutilă şi isterizantă.

S-o luăm micro, cum se zice. La mine pe stradă, pe lîngă maşinile muncitoare, care ies din parcare în fiecare zi, sînt şi cîteva care zac la marginea trotuarului, vară-iarnă, fără a fi urnite. Prima zăpadă afînată de pe trotuar s-a dat peste maşinile parcate lîngă trotuar. Proprietarii maşinilor care au ieşit au dat zăpada în stradă. Strada a fost oarecum curăţată şi zăpada a ajuns iar să flancheze maşinile care fuseseră deszăpezite. Mă mai urmăriţi? Între timp, iar a nins, trotuarul iar s-a umplut de zăpadă, de data asta îngheţată de ger. Ca să nu dea şi gheaţa asta peste maşini, oamenii au găsit o soluţie: au curăţat trotuarul pe jumătate. Zăpada curăţată de pe jumătatea respectivă au făcut-o morman lîngă pereţii caselor.

În tot iureşul, m-am trezit şi eu implicată (nu am maşină), laolaltă cu demonul meu de toate zilele, doamna care face curat, tanti Florica. O găsesc, la un moment dat, vînturînd cu măturoiul zăpada de pe trotuar. Tanti Florica e mică, mică. Trupul ei puţin pare făcut din noduri şi zgîrciuri. (Dacă vrei s-o mănînci pe tanti, trebuie să mesteci la ea o săptămînă, ca la un bocanc vechi.) Pufăia şi ofta într-un nor alb. O însoţesc degrabă, războinică, cu ditamai paleaşca de lopată, din cele de plastic, cu ramă de metal. „Lăsaţi, tanti Florica“, zic, „curăţ eu.“ Şi m-apuc să arunc zăpada printre maşinile lăsate acolo cu anii. „Auoleeeeeeeeeeeeeeeu!“ ţipă micul demon ştirb. „Nu pe maşini, mamă, că a zis unu’ că mă bate dacă dau pe ele.“ „Păi, şi ce facem cu zăpada, tanti?“ întreb. „Lasă, c-o mătur eu de-acilea, zice, învăluită în norul alb. Am făcut o treabă de pomină amîndouă. Eu am rîcîit zăpada cum s-a putut, pînă am făcut un deluşor nevolnic, într-un colţ al trotuarului, tanti a învîrtit de mătură la fel de fără folos. Cînd am terminat de făcut nimicul, mi-am vărsat şi furia. „Şi să-i ziceţi ăluia care a zis că vă bate să vină la mine, da?“ Da, eram caraghios-agresivă, ca un diavol tasmanian cu pui. Alături, un vecin lega de stîlpi afişe: „Atentie cad turturi de gheata.“ Începeau jocurile.

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-şef la ştiri, radio Kiss Fm şi Magic FM.

Mai multe