Termopanul, valoare națională

În 1887, Ion Creangă îi scria lui Titu Maiorescu: „Bojdeuca de căsuță în care locuiesc, de vreo 18 ani, e de vălătuci și povîrnită spre cădere pe zi ce merge, de n-ar fi răzămată în vreo 24 de furci de stejar și acelea putrede”.

În 2023, după restaurarea bojdeucii, mai mulți internauți îi scriau lui Costel Alexe, preşedintele Consiliului Judeţean Iaşi: „O bojdeucă trendy”, „Parchetul este cumpărat de la Dedeman sau Praktiker?”, „Acum arată ca o pensiune de cinci margarete”, „Așteptăm și restaurarea Teiului. Nu m-ar mira să-l defrișați și să plantați un palmier”, „Păcat că n-au fost bani și de o piscină infinity”, „În poze se vede Creanga’s Residence”.

Scandalul s-a iscat după ce Costel Alexe a anunțat, cu mîndrie, finalizarea lucrărilor de restaurare a bojdeucii. Declarînd că, în foarte scurt timp, vom putea „pătrunde iarăși în universul literar pe care marele scriitor Ion Creangă l-a creat chiar în această căsuță”, președintele a făcut publice și cîteva fotografii.

Însă efectul nu a fost cel scontat. Reacțiile vehemente nu au întîrziat să apară, oamenii fiind revoltați că restaurarea a distrus iremediabil adevărul istoric al bojdeucii, deși Costel Alexe a susținut contrariul, declarînd că lucrările ar fi conservat pe deplin „farmecul”.

Criticii au acuzat faptul că bojdeuca a fost modernizată, nu conservată. A fost dotată cu un sistem de iluminare, cu proiectoare, prize, parchet, gresie, pavaj, bare de inox. Iar curtea, care ar fi trebuit să fie o oază de verdeață, a fost betonată.

„Nu mai păstrează acel farmec al bojdeucii pe care îl știm cu toții. Foarte multă piatră și ea supără privitorul, care vrea să vadă o bojdeucă de mahala, simplă, curată. Pare o casă în care vizitatorii vin să stea ca la o pensiune”, a declarat și istoricul Vasile Cotiuga, într-un reportaj la PRO TV.

De cealaltă parte, Lucian Dan Teodorovici, directorul Muzeului Național al Literaturii Române din Iași, a declarat pentru DigiFM că de vină pentru revolta oamenilor sînt fotografiile, care nu au avut o calitate prea bună, și lipsa patinei timpului, care nu și-a pus încă amprenta peste nou renovata bojdeucă.

„Publicarea în avans a fotografiilor nu a fost o decizie fericită, căci nu sînt dintre cele mai bune unghiuri. (...) La fața locului, noi am constatat că s-a respectat tot, inclusiv dimensiunile, și toată bojdeuca în întregime, cu o observație: este nouă. După o restaurare, lucrurile arată cu totul altfel decît înainte. Oamenii sînt obișnuiți cu bojdeuca așa cum era, în ultimele zile au văzut în fotografii o altă bojdeucă, dar eu vă spun că nu e alta, iar patina timpului se va așeza și bojdeuca va arăta așa cum o cunoaște lumea. Nu aș putea spune dacă sînt mulțumit sau nu, pentru că nu noi am făcut acest proiect, ci doar l-am preluat în administrare. Părerea mea e a unui om care a văzut bojdeuca după ce a fost restaurată și e cu totul altceva decît se vede în fotografii.”

În ceea ce privește înlocuirea spațiului verde din curte cu un amfiteatru din beton, domnul Teodorovici a afirmat că „oamenii au observat acum lucruri care existau de foarte mult timp. Erau copaci care trebuia tăiați, însă amfiteatrul a existat”.

În ceea ce îl privește pe Gheorghe Baian, directorul firmei de construcţii care s-a ocupat de reabilitarea muzeului, acesta a declarat, pentru TV Life Iași, că s-a încercat păstrarea cît mai multor elemente autentice.

„Au fost păstrate materialele aferente pereților, inclusiv tencuieli și varuri, care urmează să fie folosite la finisaje. Avem, într-adevăr, un sistem modernizat de încălzire în pereți, peste care va fi aplicată tencuiala. Am păstrat cuptorul vechi, vatra veche, ce va suferi un mic proces de restaurare, dar vom folosi în rest tencuiala specifică pentru clădiri monument. Va fi construit și un cerdac precum cel inițial, cel din spatele monumentului va fi reabilitat”, a explicat Gheorghe Baian.

Politicienii nu au ratat momentul. Marius Bodea, senator USR, a cerut o anchetă în cazul reabilitării bojdeucii lui Ion Creangă, declarînd pentru DigiFM că ceea ce s-a petrecut în urma lucrărilor este o „barbarie”.

„De neimaginat, mai ales că în Iași există mulți experți în prezervarea patrimoniului cultural. Proporțiile clădirii originale nu mai există, întregul ansamblu din jur nu are nici o legătură cu locul unde a trăit Ion Creangă, care emana simplitate. Acum e o zonă super-betonată, are parchet, arată ca o locuință pe care o poți închiria. Totul a fost decontextualizat.”

După cinci zile, de la declanșarea scandalului, ministrul Culturii, Raluca Turcan, a solicitat Corpului de Control verificarea legalității avizului pentru intervenția realizată asupra monumentului istoric „Bojdeuca scriitorului Ion Creangă”. Potrivit comunicatului de presă al ministerului, atît Comisia Națională a Monumentelor Istorice, cît și Institutul Național pentru Patrimoniu vor fi solicitate să se pronunțe asupra calității intervenției, prin analizarea proiectului și prin deplasare la fața locului.

Fușăreala, brand de țară

Scandalul iscat de reabilitarea bojdeucii lui Ion Creangă nu este singular, avînd nenumărate precedente.

În 2017, la Mănăstirea Curtea de Argeș au fost montate geamuri termopane, în urma unor lucrări de „restaurare”. Lucrările au avut loc în timpul evaluării UNESCO de a include Mănăstirea pe lista patrimoniului universal. În prezent, Mănăstirea nu se află în patrimoniul UNESCO.

În 2019, Mănăstirea Rafaila, din județul Vaslui, clasată monument istoric, a fost „reabilitată” de o echipă de muncitori necalificați, geamurile fiind înlocuite cu termopane, iar pardoseala din lemn, cu gresie. Starețul care a comandat lucrarea a fost trimis atunci în judecată, însă judecătorii au decis, la finalul procesului, să nu-i aplice nici o pedeapsă, susținînd că acesta „nu a urmărit să distrugă clădirea, ci doar să o facă funcţională”.

Porțile maramureșene, o fostă mîndrie națională, sînt un alt exemplu al valorilor naționale care au pierit „pe limba lor”. După Revoluție, devenite obiectiv turistic, au atras nu doar un număr impresionant de străini, ci și ochiul dracului și au fost vîndute masiv, în special cumpărătorilor din alte țări. În febra comerțului, mulți meșteri au ignorat tradițiile, mizînd pe o împodobire excesivă, iar simbolurile tradiționale, cele care constituiau de fapt nucleul valorii acestor porți, au fost lăsate de izbeliște. Însă noul stil împopoţonat nu a mai atras. În timp, meșteșugul s-a lăsat de meșteșugari, iar porțile de lemn au fost înlocuite de localnici cu unele moderne, din metal, preferate celor tradiționale din lemn, pe motiv că sînt mai „funcționale”.

„Funcționalitatea” pare a fi cuvîntul de bază în restaurarea monumentelor din România. Însă cel mai adesea această funcționalitate este sinonimă cu indolența, facilul fușărelii și nepriceperea.

Să nu uităm scandalul care a izbucnit în 2013, cînd opera lui Brâncuși, Poarta Sărutului, menită a fi restaurată, a fost spălată cu un jet puternic de apă. „Spălarea Porții este o aberație, ceva inadmisibil, tot fierul din poartă a ieșit la suprafață. S-a făcut fără aviz, iar cine lucrează fără aviz e pasibil penal. Nu există nici un proiect care să spună că acest monument se poate spăla cu pompa de presiune. Acum Poarta este galbenă, din cauza spălării cu apă, sărurile de fier au ieșit la suprafață, sînt fîșii galbene. Poarta a devenit galbenă”, a declarat la vremea respectivă Dorin Dănilă, proiectantul lucrărilor de restaurare, adăugînd că, pentru aceste lucrări, nu a fost niciodată consultat.

A fost inițiată o anchetă, precum cea din prezent privind restaurarea bojdeucii lui Creangă. Ancheta respectivă a dus la un proces care a durat șase ani. Cînd îndelungatul proces a fost finalizat în 2019, verdictul dat nu a fost prea surprinzător pentru România: nimeni nu a fost vinovat, nimeni nu a fost inculpat pentru spălarea Porții Sărutului cu furtunul.

Cu toate că mai mulți experți străini au afirmat, în timpul procesului, că structura monumentului a fost iremediabil afectată, experții români audiați au declarat că „singurele stricăciuni produse” au fost doar cîteva chituri și plombe deteriorate. Drept urmare, procurorii au aplecat urechea la expertiza românească și au ajuns la concluzia că, dacă opera lui Brâncuși nu a avut prea mult de suferit, n-are de ce să existe un vinovat.

În România, protejarea monumentelor istorice intră sub incidența Legii nr. 422/2001. Potrivit acesteia, deteriorarea sau distrugerea unui monument istoric se sancționează cu amendă de la 4.000 de lei la 8.000 de lei.

În statele Uniunii Europene, precum Germania, Franța, Spania sau Italia, pedepsele pentru aceste infracțiuni pornesc de la 60.000 de euro și pot ajunge la cinci milioane de euro și închisoare de pînă la 10 ani.