Teoria financiară
Eu sînt cel care am zis ultima replică din Ultima emisiune a lui Caragiale.
Ia citeşte!
„– Aţi văzut banii cei noi?
– Sărăciile de tinichea?... Uite-le, zice cucoana.
– Coană Zamfiro, să nu zici vorba asta... Dumneata nu-nţelegi cum e chestia...
– Cum e?
– Peste cîteva zile scoate visteria tot d-ăştia de cîte douăzeci de parale. Care va să zică...
– Care va să zică... zice d. Iancu.
– Care va să zică... zice coana Zamfira.
– Care va să zică – zice d. Tomiţa – din cîţi ne dă cîte un ban pe zi, dacă doi-trei s-or întîmpla să n-aibă alte mărunţele decît d-ăi de cîte douăzeci, atunci asta face un condei de cîţiva frăncuţi pe lună... Aţi înţeles?...
N-apucă să răspunză camarazii dacă au înţeles sau nu teoria financiară a lui d. Tomiţa, şi s-aude dincolo în cîrciumă înjurînd cineva, foarte supărat cine ştie de ce; apoi, îndată, uşa odăiţii se deschide de perete, şi intră părintele Matache, urmat de paracliserul lui, urmat de băiat, care aduce pe tavă o jumătate de pelin tulburel cu două pahare curate... Coana Zamfira, care de vreo cîteva momente s-a încălzit bine, zice:
– Părinte Matache, săru’ mîna, sfinţia-ta ai văzut pe ăştia noii? Şi merge şontîc-şontîc la masa părintelui să-i arate bănuţii de nichel.
– I-am văzut!... răspunde părintele cu humor.
– Da... părinte Matache, săru’ mîna, o să scoaţă şi de douăzeci de parale?... Dom’ Tomiţa zice... Barabanciu...
– O să scoaţă!... O să vedeţi voi ce-o să scoaţă!
– Ce!
– Pe dracu’ o să-l scoaţă, vai de capul vostru!
– Ce-o să scoaţă, părinte? întreabă d. Iancu.
– Ce?... lasă că o să vedeţi voi, pîrliţilor, ce!
– Ce-o să scoaţă, părinte Matache, săru’ mîna?
– O să scoaţă de cîte două parale...
– Ce?! – Şi de cîte-o para!
– Cînd?!
– Acu, zilele astea...
– De cîte două parale?
– Şi de cîte-o para!
– De cîte-o para!!
– Trăsni-i-ar maica domnului!!!“