Supărarea maturilor
Un jurnalist e supărat foc pe tinerii patriei, mulţi, care au eşuat la examenul de bacalaureat. În editorialul său afirmă că generaţiile ieşite azi de pe băncile liceelor sînt viitorul rău al patriei: o generaţie fără cultură, care nu dă doi bani pe matematică şi literatură, care spune că n-a avut timp să înveţe fiindcă a vrut să se distreze este o generaţie aflată neîncetat în proximitatea răului şi, deci, vulnerabilă la derapaje. Jurnalistul spune că niţică muzică sau istorie, un vers auzit cîndva sau o carte răsfoită întîmplător pot ţine la depărtare violenţa, xenofobia, rasismul etc. În comunism, cultura, în afara celei propagandistice, a jucat un rol esenţial în rezistenţa faţă de opresiune, mai spune jurnalistul.
La o primă vedere, felul în care îşi face simţită prezenţa generaţia tînără în societatea noastră pare a-i da dreptate: chiulul, eşecurile masive la examene, aplecarea către superficial şi vulgar, indiferenţa faţă de norme şi valori, goana după cîştiguri facile, exprimarea dezarticulată, toate sînt de natură să producă îngrijorare cu privire la viitorul patriei.
Ar fi totuşi de făcut cîteva observaţii: 1) S-ar spune deci că noi, maturii de azi, cei săltaţi de patruzeci de ani, sîntem cei care am citit mult în comunism. Oricum, mai mult decît o fac liceenii de azi. Dar tot noi sîntem prezenţi cu miile în parlament, în ministere, în funcţii de conducere ale companiilor de stat, televiziuni sau partide. Nu tinerii cu bacalaureatul neluat. Şi nu mi se pare că dăm dovadă de cine ştie ce fineţuri comportamentale, de mari ataşamente pentru valori morale sau rafinamente culturale. Dimpotrivă: pe scena publică se învîrt tot felul de oameni aşa-zis citiţi sau, chipurile, mari amatori de muzică bună, şi totuşi corupţi, anchetaţi penal, mincinoşi, violenţi. 2) Tinerii nu dau doi bani pe cultură? Hai să vedem cîţi bani dă societatea pe ea. Ştiu nenumăraţi tineri cultivaţi, cu doctorate în străinătate, care mor de foame în România. Avem nenumărate exemple de oameni de cultură batjocoriţi în prime time sau pe forumuri şi n-am văzut vreun jurnalist sau vreun analist care să renunţe la rating şi să cenzureze comentariile jignitoare sau să refuze apariţia la televizor în compania personajelor penale. Afaceri veroase trec cu buldozerul peste monumente şi opere de artă. Limba română este biciuită nemilos peste tot în spaţiul public, iar exemplele pot continua. 3) E adevărat: cultura înmoaie răul. Dar nu cred că e suficient să le oferi tinerilor Beethoven, dacă nu le oferi şi norme şi reguli, şcoli de bună calitate, legi bine respectate, spitale bine utilate, modele valorificate. Problema tinerilor care au picat bacul nu este pur şi simplu aceea că nu ştiu cine este Eminescu. Ci că după 12 ani de şcoală nu ştiu să facă mai nimic. Şi că habar n-au cum arată propriul viitor. Nu (numai) Amintirile din copilărie îi vor împiedica să facă rău. Ci şi perspectiva unui loc stabil în societate, cîştigat printr-o meserie practicată profesionist, încrederea în autoritatea morală şi legală a statului şi a conducătorilor lui, respectarea riguroasă a legii. 4) Nu cred că în ţările occidentale majoritatea covîrşitoare a tinerilor ascultă Mozart la micul dejun. Dar măcar acolo Mozart este apărat de atacurile ignare ale celor care nu au auzit de el.
Articolul meu nu este o invitaţie la resemnare în faţa derapajelor generaţiei tinere. Dimpotrivă. Dar nu le putem imputa lor totul, cîtă vreme noi înşine sîntem în derivă.
Maria Iordănescu este psiholog.