Supă din cuib de rîndunică

Îmi imaginam că supa din „cuib de rîndunică“ se înscrie – alături de „puiul îndrăgostit“, „furnicile în copac“, „urechile de lemn“ sau de „vita amorţită“ – în stilistica metaforelor idilice ale gastronomiei chineze. Pînă am dat de această reţetă:

Curăţaţi cu minuţiozitate o uncie de cuib de rîndunică uscat şi puneţi-l în apă călduţă pînă îşi revine în formă. Încălziţi într-un vas un pahar de supă de porc, unul de supă de ciuperci, unul de supă de pui şi trei de apă. Adăugaţi cuibul de rîndunică şi lăsaţi supa să fiarbă la foc mic. Se mănîncă cît mai fierbinte.

Să laşi rîndunica să zboare, dar să-i mănînci cuibul: exploatarea la maximum a auxiliarului, specifică bucătăriei chinezeşti.